ceva din noi se prefăcuse-n var
prelungul alb din care-a dispărut zăpada
prinși între ipoteză și zadar
ne mai scriam
doar uneori, prea rar
tăcerea însăși ne era dovada
că...
mi-au spus că s-ar putea să nu încap
între ceasul nașterii și
clipa morții
că privirea care atinge văzduhul devine pasăre
tot astfel cum apa care atinge peretele...
netedă e scoarța tâmplei
înseratul creștet între gândurile urcate la stână
și văzduh
nu ne știam, deși îmi purtai fruntea
îmi șopteai sângerările
cât de cuminte le șopteai
mi-ai spus...
nu-ți lăsa gândurile neiscălite
s-ar putea pierde
ori s-ar putea izbi de promontoriul înalt
când valuri-vorbele le-ar înmânie mâna
ar putea prinde rădăcini în colțul stâncii
sub un cuib...
aici nu sunt trunchiuri, frunzele cresc pe ziduri
iernile își scutură solzii în urletul umbrelor
născute din umbre
născute din umbre
aici moartea se câștigă greu și se...
în chiar anii vieților noastre
se întâmpla uneori, doar uneori, să fim vii
lunecând pe smalțul zilelor
șerpuind pe asfaltul duminicilor
iedere orizontale răsucindu-și în vrejuri părăginirea
ne-am istovit...