-Cafea ?
Senzația aceea de vertij, de dizolvare, de prăbușire a sinelui... Da, voia cafea. Rochie galbenă, ba nu, muștar, un galben-muștar, șorț alb curat,...
Pe cer, mare, strălucitoare, luna. Nimic altceva. Doar întunericul văzduhului și strălucirea zeiței. Nimic în plus. Nicio urmă de stea, nicio dâră de lumină...