Clipire

netedă e scoarța tâmplei

înseratul creștet între gândurile urcate la stână

și văzduh

nu ne știam, deși îmi purtai fruntea

îmi șopteai sângerările

cât de cuminte le șopteai

mi-ai spus că n-am să fiu niciodată pleoapă

ochi n-ai să mi fii

dar ne vom ști

mi-ai spus

și-mi vei șopti tâmpla

și-mi vei susura sângerările

vom alunga văzul

auzul îl vom goni

ne vom pipăi noduroasa scoarță

fără cleiul luminii

fără ecoul șoaptei

 

aș fi putut, totuși, fi o pleoapă, dacă nu mi-ai fi ucis clipirea

 

Cele mai recente

Criterii greșite

neînsemnare

De senectute

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa