mi-ai putea tăia o mână
apoi un picior
și ceea ce numești suflet tot mi-ar încăpea în trup
nestrâmtorat de risipirea cărnii
mi-ai putea împături inima în folie de plastic
și sângele tot mi-ar bolborosi prin artere, o vreme
dacă mi-ai acoperi ochii cu întuneric
urma luminii tot mi-ar tulbura mintea
zile, săptămâni, luni
foșnetul vorbelor te poate înșela
chiar crezi că viețile pe care le trăim sunt ale noastre?
