mai întâi ai ridicat ziduri
ai potrivit piatră lângă piatră
piatră peste piatră
rânduindu-le colțurile
șlefuindu-le fețele ca să se potrivească zidului pe care l-ai ridicat
ca să te apere de lume și forfota ei
și tulburarea ei
mai întâi ai ridicat ziduri
ai așezat străjeri pe fruntea zidurilor
acolo unde înălțasei turn și dantelate creneluri
să păzească rânduiala nevenirii lumii
și ziditei tihne
ai așezat străjeri pe fruntea zidurilor
într-un colț al cetății le-ai construit cazarămă
ca să aibă loc de odihnă pentru ei și armele lor
și șoaptele lor
și spaimele lor
și murmurul lor
într-un colț al cetății le-ai construit cazarămă
apoi i-ai lăsat să-și ridice case
în care să-și poată aduce femeile și pruncii
și locul de vatră
apoi ai lăsat să-și ridica case
loc de închinare le-ai ridicat
cu ziduri ale pietrelor
ale zidului de pietre
lăsaându-i între pietre să se închine
pe pietre să păzească
loc de închinare le-ai ridicat
în mijlocul cetății au făcut piață
în care negustori de mirodenii și pânze,
precupețe limbute și vânzători de rodii ori merinde
își strigau prețul
și negustori din ținuturi cărora nu le puteai rosti numele
au venit aducânt cu ei tălmaci, vrăjitoare și cititori în stele
ori în răni
tămăduitori de tot neamul aducând cu ei duhorile leacurilor
și miesmele morții
iar larma cetății acoperea larma lumii
în colțul tău umbrit și uscat
neacoperit și rezemat de zidul pe care l-ai ridicat mai întâi
îți susurai tânguirea
și toți te credeau cerșetor
așteptând întuneric moale și rece
mai întâi ai ridicat ziduri
