Corectarea politicianistă galopează şi în film. Sau mai ales acilea, subliminal. De Niro, cândva, taman ce adăpostise o fătucă a străzii şi o întrebase dacă vrea să-i pregătească mititelul dejunache. Aia zise da ca o libelulă şi ăsta, pac, numai ce-i plombă foamea, de Hamsun, cu ce credeţi? Cu un bol de fulgi cu lapte şi-o banană! Mai alaltăieri căzui peste o peliculă de mirosea a pădure pierdută şi ieftină, ceva thriller burduşit cu ciorchini de pumni şi de pacpacuri. Dar cu malacii de Stallone şi Arnold. Primul era închis într-un penitenciar (vorba „puşcărie” folosită intensiv de media îmi produce urticarie !) şi pe vizetă celularul ăla de temnicer, cum îi zice, îi împinge o caserolă cu îndemnul „ia şi mănâncă-ţi legumele!”. LEGUMELE. Pe la pubertate mă pocnise visul culturismului ca mijloc de înfrumuseţare, de altfel ca pe toţi hăbăucii de aceeaşi vârstă, şi-mi luam notiţe din rubricile lui Lazăr Baroga şi Szekely Laszlo. Culturiştii au nevoie de supraalimentaţie, de o grămadă de calorii, ăştia se ”furajează” cu steroizi şi cu friptane, cu ficat, prăjit sau la grătar – cel mai bogat în vitamine -, cu iaurturi, sucuri naturaliste, caşcavaluri, piftii, ouă, cremvurşti şi alte legume. Antrenamentele încep la două, trei ore după mese, care mese sunt în număr de şase, în funcţie de tipurile somatice şi de metabolism (endomorf, mezomorf, ectomorf). Auzi dumneata, legume?! Pudding ca la bunica. Poate scorbut! Sau barbut.
Corectarea politică apare și în reluări, ca să zic așa. Acum vreo niște seri trecu Prea mic pentru un război atât de mare, după nuvela și scenariul lui D.R. Popescu. În wikipedia românească figurează ca scenarist Aurel Petri. Ăsta era un ofițer al armiei române, un fel de Codlea de-acum, dacă nu mai inteligent o țâră, un anonim de consultant care a girat filmările din partea ministerului de profil. Cum de-a apărut așa ceva, este de amușinat și de corectat. Ca și caracterizările actorilor: Albulescu era ”un actor român” iar Jean Constantin ”un mare actor român”. Ce să mai zici?
