Umbra

e umbra ta sau a mea

aceea care se prelinge pe zid

ca întunericul printre zalele luminii?

atât ești de sfioasă

încât sfiala ta a alungat tot aerul

pe care l-aș fi putut, o vreme, respira

 

îți voi șopti

lutul cuvintelor ne-ar putea ascunde pe amândoi

am să îți spun că ești frumoasă

iar tu mă vei lua cu tine

în urma noastră

clopotele se vor preface în mojare

măcinând tămâie, mirodenii și iernile pajurei

și rispindu-le peste urși polari

și fântâni de pluș

 

povesteste-mi despre locul ori vremea spre care vom pleca

te voi asculta

cu ochii închiși

pentru ca atunci când vei isprăvi de povestit

să nu îți mai ostenești mâna

 

 

 

 

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Respirație

Memento

Toamnă

Epilog

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedentA patra epistolă
Articolul următorPost Scriptum

2 Comments

  1. Noi toți suntem pregătiţi pentru lucrarea noastră și pentru locul ori vremea spre care vom pleca.
    Lucrul cel mai important este să înţelegem vremea pentru care ne-a pregătit şi ridicat Dumnezeu, şi să ne îndeplinim misiunea în conformitate cu voia Lui.

  2. Femeia aceasta sublimă, ca o Fata Morgana, de o frumusețe ciudată și atât de sfioasă , complexă, prezentă și niciodată de atins , e însăși moartea, care închide ciclul existențial viață-iubire-singurătate-disperare .

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: