e umbra ta sau a mea
aceea care se prelinge pe zid
ca întunericul printre zalele luminii?
atât ești de sfioasă
încât sfiala ta a alungat tot aerul
pe care l-aș fi putut, o vreme, respira
îți voi șopti
lutul cuvintelor ne-ar putea ascunde pe amândoi
am să îți spun că ești frumoasă
iar tu mă vei lua cu tine
în urma noastră
clopotele se vor preface în mojare
măcinând tămâie, mirodenii și iernile pajurei
și rispindu-le peste urși polari
și fântâni de pluș
povesteste-mi despre locul ori vremea spre care vom pleca
te voi asculta
cu ochii închiși
pentru ca atunci când vei isprăvi de povestit
să nu îți mai ostenești mâna
Noi toți suntem pregătiţi pentru lucrarea noastră și pentru locul ori vremea spre care vom pleca.
Lucrul cel mai important este să înţelegem vremea pentru care ne-a pregătit şi ridicat Dumnezeu, şi să ne îndeplinim misiunea în conformitate cu voia Lui.
Femeia aceasta sublimă, ca o Fata Morgana, de o frumusețe ciudată și atât de sfioasă , complexă, prezentă și niciodată de atins , e însăși moartea, care închide ciclul existențial viață-iubire-singurătate-disperare .