Logos și politică

Scurgerea de informații legată de o posibilă viitoare decizie a Curții Supreme a SUA, prin care s-ar aduce modificări legislației privitoare la avorturi (în fapt este vorba despre punerea în discuție a precedentului Roe v. Wade) a adus, perfect previzibil, multă tulburare în conversația publică de peste ocean. Pentru a nu intra inutil într-o interminabilă discuție despre un subiect și așa destul de controversat, am să spun limpede, de la început, că nu despre legislația legată de avorturi vreau să vorbesc aici. Voi lămuri, puțin mai jos, care sunt motivele pentru care am ales să plec de la această știre.

Doar imbecilii nu pot pricepe ce se întâmplă, de fapt, acolo și de ce apare, acum, această discuție. Iar America și umanitatea, în general, nu duc lipsă de imbecili. Dimpotrivă. Toate sondajele, cu discutabila lor rigoare, indică o clară prăbușire a partidului deomcrat. Excesele politicii woke, prăbușirea economiei, inepta politică externă și totala incompetență a administrației Biden fac mai mult decât posibilă o victorie de amploare a republicanilor la alegerile din această toamnă. Ceea ce ar pute însemna o majoritate republicană confortabilă, atât în Senat, cât și în Cameră. Prăbușirea în încrederea publică este atât de dramatică încât nici deja tradiționalele mișculații cu buletinele de vot nu o mai pot repara. Așa că democrații aveau nevoie de un scandal care să pună pe agenda publică un subiect drag lor. Iar ăsta e subiectul perfect.

Reacțiile, dinainte pregătite, nu au întârziat. Proteste, răcnete, răbufniri isterice, pe scurt tot circul deja cunoscut. Presa docilă și propagandiștii de serviciu au pus în mișcare, deja, tunurile cu rahat. Cu mare hărnicie se pompează textele deja obișnuite. Se vorbește despre interzicerea dreptului la avort. Profeții mișcării woke țin să avertizeze despre iminenta apocalipsă care va să se pogoare, pentru că, nu doar dreptul la avort va fi interzis, ci ar urma și o punere în discuție a drepturilor comunității lgbtqkmnșopțz. Năuci și total desprinși de realitate, propagandiștii partidului democrat par să nu realizeze că tocmai excesele acestui tip de politică i-au adus aici și mizează pe o mobilizare a părții celei mai isterice a propriului electorat. Care nu reprezintă o masă numeroasă, dar e teribil de zgomotoasă. Dacă și cât o să le funcționeze șmechereala asta rămâne de văzut. Neîndoielnic, până în alegeri, vor mai fabrica și un tămbălău care să aducă, iar, în discuție problema rasismului; asta e cam tot ce poate genera propaganda liberală americană.

Dar nu despre alegeri, avort sau ideologia woke vreau să vorbim. Ci despre transformarea limbajului în instrument propagandistic. Interzicerea unor cuvinte, redefinirea sensului altora, construcția de sintagme stupide, dar repetate până când devin tic verbal, au rolul unor detergenți pentru creiere netede, devin autentice scule de alterare a percepțiilor. În paragraful anterior am făcut două sublinieri. Sunt sintagme peste care, la lectura unui text, se trece cu lejeritate. „Dreptul la avort”, „drepturile comuntății” sunt atât de des invocate, repetate încât, mulți, nu mai reacționează la ele. Par a fi intrat în repertoriul comun, sunt acceptate nu doar ca niște construcții verbale, ci ca descriptori ai unei certe realități. O realitate care, ce să vezi, nu există! Dar care se dorește a fi impusă inclusiv prin repetarea acestor sintagme. Drept la avort? Avortul (repet, nu vreau să intrăm în această dezbatere) oriunde te-ai plasa ideologic reprezintă un eveniment tragic, o traumă. Chiar dacă alegem să îl acceptăm, în anumite situații, nu putem vorbi despre un astfel de drept. Ține de minima decență (de parcă societatea de azi mai știe ce e aia!).

La fel când vine vorba despre drepturile comunității ȚGÎBĂ. Pot exista drepturi ale persoanei, putem vorbi despre inalienabile drepturi individuale și despre o anume protecție pe care am putea-o datora unor persoane aflate în anumite situații, dar despre drepturi ale unei fictive comunități este absurd să discutăm. Ideea de „comunitate” însăși este o ficțiune. Simpla așezare laolaltă a unor indivizi, în baza unui criteriu oarecare nu înseamnă o comunitate. Iar când sexul este criteriul adunării laolaltă, atunci vorbim despre o orgie, dar nu despre o comunitate. Persoanele cu opțiuni sexuale altfel decât cele obișnuite au dreptul de a fi tratate ca cetățeni egali, au dreptul de a nu fi marginalizate etc. La nivel individual. Drepturile sunt una, privilegiile sunt alta. Iar societatea occidentală a ales (din motive pe care nu are rost să le discutăm acum) să le acorde chiar anumite privilegii. Bunăoară privilegiul de a fi indecenți, de a se manifesta obscen în afirmarea propriei sexualități. Lucru greu de digerat, dar pe care am ajuns să îl acceptăm. Dar chiar și așa, nu este vorba despre „drepturi ale comunității”, ci despre privilegii individuale. Observați, totuși, că diversiunea a funcționat. Ajungem să discutăm dacă sunt individuale sau colective, dar acceptăm că sunt „drepturi”. Încă un bun exemplu de eficientă amorsare propagandistică a limbajului.

Când vine vorba despre dezbaterea pe chestiunea legislației referitoare la avort, presa identifică, parșiv, două categorii. Prima, susținătorii „dreptului la avort”, este identificată ca fiind tabăra Pro Choice (pro alegere). Cea de a doua este desemnată de propaganda media ca fiind tabăra Anti-Avort. Formulările nu sunt întîmplătoare. În primul caz se introduce ideea unui element pozitiv (pro), o afirmare a unui drept (se sugerează că ar fi vorba despre dreptul de a alege – din nou conotație pozitivă- nu „dreptul la avort”). În spatele foiței de cuvinte e o abominație, dar foița aia de cuvinte contează. E Pro. E Alegere. Sună bine, induce percepția susținerii unei cauze bune. Anti din capul locului e o negare, sugerează forță distructivă. Sigur, atunci când te oprești și scormonești sub cămașa cuvintelor descoperi că Pro înseamnă moarte, Anti e viața. Dar nimeni nu mai face asta, e aproape un tic de limbaj, iar mintea, involuntar, înregistrează doar percepții. Conservatorii americani au realizat asta și au încercat, la rândul lor, fabricarea unei sintagme:Pro Life (Pro Viață). De data asta sintagma descrie corect realitatea, dar ce folos. În vreme ce conservatorii continuă să folosească (speriați de vijelia corectitudinii politice) sintagma Pro Choice, căreia îi opun propria formulă, Pro Life, presa și liberalii refuză formula conservatoare și rămân la Anti-Avort. E doar una dintre bătălii.

Am pomenit despre conservatori și liberali. Din nou, e o bătălie a cuvintelor. Unii se și sunt descriși ca fiind conservatori. Ideologic știm ce înseamnă asta, dar la nivelul percepției primare cuvântul în sine, „conservator”, sugerează imbobilitate, ceva învechit, opus schimbării, în conflict cu orice e nou etc. Cuvântul în sine te face să te gândești la moșnegi cu haine ponosite mirosind a naftalină. Sigur că percepția nu rezistă la confruntarea cu realitatea, dar aici este vorba despre un război al pecepțiilot, despre fabricarea unei realități alternative, exploatabile, nu despre concretul evident.

De partea cealaltă sunt folosiți doi termeni: liberal și progresist. „Liberal” are aceeași rădăcină cu „libertate”, ceea ce e deja un lucru pozitiv. Termenul sugerează deschidere, tinerețe, nonconformism, repetarea lui tinde să inducă ideea că cel care se definește ca fiind liberal are, automat, toate aceste atribute. Despre „progresist” ce să mai spun? Față de prăfuiții „conservatori”, aici discutăm despre autentici apostoli ai progresului (din nou, rădăcina utilă). În ce constă progresul? În interzicerea cuvintelor, cenzură, limitarea libertății etc. Dar, din nou, războiul percepțiilor e câstigat.

Exemplele pot continua. Ideea e clară. Alegi să spui „gen” în loc de „sex” și te socotești „progresist”, nu „conservator”. Pentru că introducerea genului (categorie gramaticală) presupune evacuarea biologiei. Și progresul o cere. Repet, exemplele sunt nenumărate. Și repertoriul crește cu fiecare zi.

Din teama de a nu fi socotiți rasiști, învechiți, retrograzi sau mai știu eu cum, mulți aleg să opereze cu termenii impuși de mașinăria propagandistică. În felul ăsta comunicarea publică a modificată dramatic, totul e o vânturare de molox lexical, o precaută recitare de ticuri, lipsită de sens și în clar răspăr cu realitatea. Percepțiile, deja, devin o miză secundară, miza principală fiind conformitatea, obediența, înmatricularea, înscrierea docilă în șeptel. Totul devine o uriașă mozolire cu căcat, utilă și prudentă, pentru că vrei să puți ca toți ceilalți.

Am plecat de la povestea aia legată de avorturi. Un număr de dudui, îndeajuns de gălăgioase și peste măsură de tâmpite, somau realizatorul unei emisiuni să renunțe la cuvântul „copil” sau „bebeluș” atunci când vorbea despre victimele avortului. I se indica limpede că termenul corect e „fetus”. Așa susținea una dintre ele. Spre revolta celorlalte, care s-au repezit să o corecteze: cell mass (masă de celule)! Erau câteva dudui. Sau, pre limba lor, menstruatoare.

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Sălașul lupilor

Iedera

Paznici ai lupilor

Hibernală

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedent
Articolul următor

1 Comment

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: