Elon Musk, Twitter și două note ironice

Istoria începe, anecdoctic, astfel:

O postare a celor de la Babylon Bee (un site american de satiră, cu asumată orientare de dreapta) publică o glumiță. Pe care mai apoi o promovează pe Twitter. Cei de la Twitter, absolut previzibil, socotesc postarea ofensatoare pentru cei din comunitatea lgbtqțuvâș, ca atare le cer autorilor să o șteargă. Aceștia refuză, iar contul lor de Twitter este blocat.

Elon Musk îl sună pe șeful celor de la Babylon Bee pentru a afla motivul suspendării. Află despre ce e vorba și spune: se pare că trebuie să cumpăr Twitter. Asta ar fi povestea/anecdota de la care ar fi plecat totul. Adam Ford, Seth Dillon și Kyle Mann, de la Babylon Bee, ne asigură că așa ar fi început.

Ce a urmat se știe. Lucrurile sunt destul de recente pentru a nu avea nevoie de re-evocare. Pe scurt, Elon Musk, cel mai bogat om din sistemul solar e pe cale să devină proprietarul Twitter.

Toată ampla zbatere-dezbatere din jurul acestei istorii pare a se învârti în jurul unui subiect cheie: libertatea de exprimare. Dacă și câtă libertate le poate fi îngăduită muștelor care, în cazul acesta, au de bâzâit pe Twitter. Și toată această zbatere-dezbatere are loc într-o societate care, de bună vreme, se autoproclamă ca fiind cea mai democratică din lume. Adică într-un stat care, de bună vreme, se socotește îndreptățit să țină predici despre virtuțile libertății (mai ales a celei de expresie) și care în numele acestei libertăți e gata să dea cu bum-bum oriunde în lume.

Îngrijorarea (devenită între timp panică isterică) omuleților cu părul verde, mov sau albastru nu vine din faptul că noul proprietar ar putea limita libertatea de exprimare pe platforma pe care până acum ei tăiau și spânzurau, ci dimpotrivă, că acesta ar putea îngădui ca de această libertate să se poată bucură și cei care nu au părul verde, mov sau albastru. De unde vine această spaimă? Din declarațiile făcut de Elon Musk, cel care este pe cale să devină noul patron al coșmeliei.

Nota ironică nr.1: presa economică din SUA vorbește despre „privatizarea Twitter”. Acolo, companiile listate la bursă, cu mii sau chiar milioane de acționari sunt socotite „publice”. Cele cu unul, doi stăpâni sunt considerate private. Deci, da, acolo lumea se opune privatizării. O parte a „lumii”.

Dincolo de declarații, de narcisismul evident și de teribilismul de neignorat al lui Musk, poate fi el aducătorul de vești bune? Poate sparge zidul și deschide o bortă prin care să adie o ușoară briză de libertate? Posibil, dar nu aș paria pe asta. Musk este, neîndoielnic, un tip inteligent, neconformist și proprietar al unei viziuni îndrăznețe asupra lumii. Are, fără îndoială, resursele cu care să împingă acea viziune. Și se declară, de ceva vreme, destul de recent, un susținător al libertății de exprimare. Subliniez „de ceva vreme”. Iar asta mă face să cred că toată povestea cu Babylon Bee e doar un episod dintr-o strategie ceva mai complicată, una menită să-i asigure susținerea unei anumite părți a publicului.

Până mai ieri vorbeam despre Musk mai ales în contextul cercetărilor legate de noile tehnologii. Da, este vorba despre Tesla, despre Space X, dar și despre Neuralink. Interesul lui Musk pentru dezvoltarea inteligenței artificiale și a intefeței om-mașină durează de ceva mai multă vreme decât declarațiile de susținere a libertății de exprimare. Investiția lui Musk în cercetările legate de dezvoltarea inteligenței artificiale este una considerabilă. Declarațiile lui, de-a lungul vremii, sunt contradictorii. Ba laudă virtuțile transumanismului, susținând tranziția umanității de la biologie la tehnologie, ba lansează mesaje-avertisment în care ne previne că. Un lucru e cert: are mulți, foarte mulți bani băgați în cercetarea IA.

Ce legătură are asta cu Twitter? Are. Dincolo de ce vrem noi să ne închipuim, Twitter înseamnă, în primul rând, o colosală bază de date. Cei de la Twitter știu tot ce se poate ști despre utilizatorii lor. Iar datele acestea se pot dovedi extrem de utile pentru cineva, să spunem, interesat de cercetările în domeniul IA. Dezvoltarea de algoritmi, de modele de predictivitate, pe scurt, dezvoltarea a tot ce înseamnă IA are nevoie de exact tipul și cantitatea de date pe care un organism precum Twitter le poate oferi.

Așa că, dincolo de legenda legată de libertatea de exprimare, e cert faptul că afacerile lui Musk vor avea enorm de profitat din această achiziție. Dacă și câtă libertate va fi îngăduită pe platformă, sub stăpânirea lui Musk, rămâne de văzut. Există motive de prudent optimism. Dar e esențial să înțelegem că mult discutata libertate de expresie despre care vorbim nu reprezintă obiectivul, ci poate reprezenta o consecință a preluării de către Musk. Una vremelnică și limitată.

Personal, recunosc, îmi place personajul. Dar nu mi-aș paria libertatea pe el. Sunt prea bătrân și nu îndeajuns de tâmpit ca să mai cred în poveștile cu eroi salvatori, care ni se livrează periodic.

Nota ironică nr.2: milioane de oameni, o întreagă umanitate freamătă de emoție, chiuie de bucurie la gândul că un miliardar (cel mai bogat om al planetei) are destui bani și le va cumpăra el libertatea!

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Sălașul lupilor

Iedera

Paznici ai lupilor

Hibernală

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedent
Articolul următor

1 Comment

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: