Întrucât Adnotări nu dispune de dătător din mâini, ca Guverneața României, textul de mai jos e livrat în versiunea bilingvă. Adică română cu traducere, în paranteze, în limba chatengaleză. Experimental, această soluție va fi folosită în primul paragraf, urmând ca pe viitor să devină regulă dacă handicapații vor simți că le este de ajutor.
Nu mai ies din casă. (Nu m-ai es dn ks) Că n-am voie. (K nam voe). Mi-a zis Iohannis că trebuie să stau în așa și pe dincolo la domiciliu (Mea zis KI kahsha trebe). La mine e simplu, nu ies din casă. (La I e simplu). La el e cu nu ies din case. (La el nașpak e multe).
Așa că stau între zidoace ca zambila după urechea lăutarului și mă uit cum iese curentul din priză. Azi am socializat cu vecinul la ghena de gunoi. Am păstrat, firește, distanța socială că acolo nu încăpem decât câte unul la o răsturnare. Zic:să trăiești, monșer! Zice: hâc! Zic: cum merge cu epidemia? Zice: nnn… nnnn… nh-am treabă că consum… alho… aclol… alcolol… că beau de sting!
Soția vecinului are deja afecțiuni coronariene, dar a făcut rost de ele de la cardiologie, înainte să bage viruși. Vecinul de la șapte zice că el de paște e rezolvat, că de când cu izolarea are ouă albastre. Vis-a-vis de el stă Salim, de profesie iranian originar de la ASE. Crapă doar puțin ușa, cât să ne certe:
-Mai, dreceți, mai, in cază că budeți za va bolnavidți, mai!
Vecinu alcoolizator îi zice:
-Ce-i, turcule, te-a fugărit nevasta?
-Nu zunt turc, mai. Irakian!
Alcoleezul se uită la el chiorâș, se scarpină în cur și-l întreabă:
-Da’ în China când ai fost ultima oară?
Salim închide ușa. Eu dau să intru în casă. Alcoolescu mă oprește:
-Vecinu’, hai să aplaudăm!
-Poftim! De ce?
-C-așa face lumea lha.. efide… hepi… hepimedie d-asta. Bate din palme ca proștii! Și behăie-n bla.. baulco… blancoane…
Intru în casă. Că așa mi-a zis Orban. Și el știe. Orban s-ar înțelege bine cu vecinu’. Cîțu s-ar înțelege cu Salim. Eu i-aș înțelege, dacă ar fi așa.
Trece triti-duba cu girofar. Zice că să stăm în casă că nasoale. N-au mai băgat imn. Mai bine. Să bage și ei program mai variat că le fuge audiența. Vecinul aplaudă în casa lui de răsună scara.
Ies în balcon. Deștepții au oprit semafoarele și în intersecție e veselie mare. Se aplică prioritatea de rangă. Multe mame pomenite.
M-aș tunde zero. Și o vreme aș fi ocupat, la oglindă, să stau să privesc cum crește părul. Două-trei săptămâni am treabă, dar după aia? Că nu pot să mai bag o dată filmul cu tunsul zero, pen’ că o să știu cum se termină.
Nu-i nimic. Protejăm ozonul. Protejăm o pulă cu dieta de carantină.
Trece un gând prin perimetru. 66% dintre români au chibzuit adânc și au zis: da, dom’le! ăsta e! de ăsta avem nevoie! el e lindicul gândirii și ciucurele națiunii! Așa? Bine! Ieșiți, bă, din case!
Hai să dăm mână cu mână….
Fericiți cei cu pește de sticlă pe televizor.
Pa!
