Nea Stere a fost o prezență constantă într-o anume etapă a vieții mele. Sau, mai exact, într-o anume ipostază locativă. Au trecut anii, m-am mutat, m-am luat cu ale mele. Nea Stere, aveam să descopăr, a rămas acolo, aproape neschimbat, veghind vigilent la destinul scării și al universului.
Pe acoperișul capului are nelipsitul fes. Roșu. Pantalonii obișnuiți de trening, vesta bej dintr-un fel de lână sintetică și vechii ochelari cu rama ținută laolaltă de o strașnică legătură de leucoplast. E în fața liftului. Se scarpină în fund și zbiară spre ușa liftului.
-Stai dracu’ liniștit că ești beat și poate vomiți p-acolo!
Mă vede.
-Ooo, lume nouă! Ce faci vecinu’? Ți-ai adus aminte de noi.
-Bună ziua, nea Stere! Dar cum v-aș fi putut uita?
Mă măsoară din cap până în picioare. Plescăie din buze, se scarpină în cur, își împine fesul mai spre bordura creștetului, își trage mucii, apoi îmi livrează verdictul scurt și clar:
-Ai pus șuncă pe tine, vecinu’!
Cred că are dreptate. Poate nu e cea mai măgulitoare formulare, dar e vorba de nea Stere. Mă vede că privesc spre ușa liftului și mă lămurește rapid.
-S-a blocat Mătreață-n lift!
Din lift se aude, înfundat, un fel de mnăziua.
-Bună ziua, nea Mătreață! mă trezesc și eu țipând.
-Lasă-l că e mangă! Stai dracu’ liniștit că consumi oxigenu și mai împuți liftu’! Ne-am apucat să reparăm liftu’ și alcoolistu’ ăsta s-a blocat acolo!
-A, era stricat! mă prefac eu că pricep.
-N-avea nici pe dracu’, da’ am vrut să băgăm butoane noi, că a găsit Mătreață unele cu luminițe. Și nu știu ce mama dracului a făcut bețivu’ ăla că s-a corentat și s-a blocat în lift.
-Ei, atunci s-o iau pe scări! am conchis eu.
-Stai așa, vecinu’! Că dacă tot te-am prins să te întreb…
N-aveam cum scăpa. Știam. Din lift se aude nea Mătreață urlând cât îl țineau bojocii cântecul său favorit. „M-am născut pe un maidan/din pula lu’ Soliman/și la paisprezece ani/aveam curve și-aveam bani/toți îmi zice hai sictir/că fur de la cimitir/margarete și pansele/și sparg bani la păcănele”. Își însoțește răcnetele cu un bocănit quasi-ritmic în pereții liftului.
-Mătreață, termină lua-te-ar toți dracii, că sudez ușa la lift și mai ieși de-acolo când o câștiga pesedeu’ prezidențialele! Așa. Vecinu’, ce voiam io să te-ntreb, deci, cu coronavirusu’ ăsta care e treaba…
Da. Era o chestiune importantă care nu avea cum trece neconspectată de marele meu contemporan.
-Păi, ce să îți spun nea Stere? E o epidemie…
-Lasă, că asta știu io, da’ zi-mi care e băgați pe fir, rușii sau americanii?
Nea Stere e evident conectat la cele mai recente teorii ale conspirației. Nu-mi lasă prea mult timp de reflecție și dezvoltă discuția.
-Eu am auzit că e din cauză că ăia, chinejii, mănâncă porcării.
-Nu știu, e posibil…
-Lasă că și ce căcături bagă și ai noștri în mâncare, nu-i mai breji! Da’ ai dracu’ chineji, face ce face și mai scoate o boală nouă. Că pe ei îi doare-n cur. Ce zice ei? Bă, dacă murim câteva milioane, la noi nu se cunoaște, da’ dacă mor ăia din Europa, e haliți.
Uitasem cum funcționează raționamentul sterian și mai ales limpezimea cu care își formulează nea Stere gândurile.
-Și dacă ajunge coronavirusu’ ăsta la noi, ce facem, vecinu’?
Ce să-i răspund?
-Probabil vom introduce anumite măsuri de carantină…
-Adică cam cum îl țin eu pe Mătreață-n lift!
-Dacă vrei…
Nea Stere chicotește. Nea Mătreață înjură din lift.
-Gura, bă virusatule! Așa, vecinu’, da’ să zicem că alde Mentosanu, de la scara A, se virusează… Sau alde Colivă, că tot o are pe nevastă-sa în Italia. Să zicem că ăștia se virusează, îi băgăm în lift?
-Nu cred că… -încerc un răspuns.
-Da’ în care lift? La ei la scară, că n-o să-i bag la scara noastră. Că nici în casă nu poți să-i lași că virușii e zgubilitici și umblă pe țeava de la calorifer.
-Nea Stere, ai chemat, totuși, mecanicul să vină să-l scoată pe nea Mătreață?
-N-am chemat niciun mecanic. L-am sunat pe Medison, că ăsta se pricepe la toate drăciile.
Din lift se aude potop de înjurături. Bătăi în ușa liftului. Urlete.
-Taci, bă virusatule, că te țin în carantină până-și termină Iohannis vacanțele! Auzi, vecinu’, da ăștia cu anticipatele e pă mână cu ăia cu virușii, nu?
-Nu înțeleg ce spui, nea Stere!
-Păi, vine virusu’, ăștia scoate prostimea puhoi la vot, virusul zbang sare pă noi și p-ormă noi mergem acasă și murim înecați în muci sau blocați în lift, ca bețivu’ ăsta și ei face guverne cu Iohannis și își trage foloase.
Ce poți răspunde? Și de ce ai face-o. Nea Stere le știe pe ale lui și, oricum, s-ar putea să înțeleagă lumea mai bine ca mine. Îl salut și pornesc încet pe scări. În lift, nea Mătreață și-a reluat cântarea: M-am născut pe un maidaaan/din pula lu’ Sulimaaaan… Nea Stere se scarpină în cur și-l înjură. Virusul n-are nicio șansă.
