Republica imposturii

Există o seamă de cuvinte care descriu diversele ipostaze ale raporturilor nostru cu statul și tentaculele sale. Suntem cetățeni când ni se explică de ce trebuie să, contribuabili – când ni se ia, alegători – când ni se cere, participanți la trafic – când căutăm asfaltul, contravenienți – când îi deranjăm, infractori -pușche pe limbă! , vizitatori – când ne târâm prin Palatul Parlamentului să ne minunăm de măgăoaie. Și așa mai departe. De cele mai multe ori nu se mai pierde vremea cu nuanțele și suntem înghesuiți de-a valma într-un singur cuvânt: populație.

Statul ăsta despre care vorbim, care ar trebui să existe pentru a ne ține laolaltă, pentru a transforma teritoriul pe care îl populăm în țară și gloata care suntem în popor, n-are timp/chef/disponibilitate/pricepere pentru a se mai ocupa și de noi. E prea ocupat cu propria-i lăbărțare. Care lăbărțare nu se petrece aiurea, fiindcă apasă gravitația, ci pentru că există mulți cumetri. Și toți au nevoie de o leafă bună, mașină scumpă cu benzina decontată, cheltuieli de protocol, post de secretară pentru aia mică, de consilier pentru ăla mic căruia i-am făcut rost de o diplomă cu specializarea în nimic, dar care e scrisă într-o limbă de mare aglomerație. Mai trebuie respectată și regula aia care cere ca leafa să fie un accesoriu al șpăgii. Chestii simple.

Așa ne-am pricopsit cu o puzderie de instituții care, teoretic, ar trebui să ne facă viața o idee mai simplă – în raport cu dumnealui, statul, nu așa, aiurea. Doar că instituțiile alea trebuie populate cu oameni. Care ar fi bine să se priceapă la ce e de făcut și încă și mai bine să aibă chef să facă ce e de făcut. Căcat! Nimic din toate astea. Revenim la regula cuscrului, la ăla mic, la aia mică, la șeful de la partid. Sute, mii de posturi bănoase, aducătoare de șpăgi, care există pentru a plăti lefuri și deconta cheltuieli. Posturi ocupate de băieți și fete cu diplome colorate, specializați în cântecul cucului, în găurirea covrigului și în împachetarea fumului. Toți plini de ei, umflați precum cozonacul și uniți de enormul dispreț față de ăștia, săracii ăștia care vor chestii. Incompetenți, obraznici și teribil de nesimțiți, dar convinși că li se cuvine, că de aia există statul, ca să le asigure lor o viață bună.

De ce să ne mire că un serviciu fundamental ca 112 e un fel de linie erotică de telefon ? Că nou inventata năstrușnicie, RoAlert, după ce mă căpiază de cap săptămâni bune cu simulări, când vine prăpădul mă anunță despre iminența lui la vreme bună după ce s-a isprăvit? Că avem o companie națională de autostrăzi, cu lefuri grase și o cumetreală dintre cele mai obscene, dar n-avem autostrăzi, iar crâmpeiele care există sunt pulbere? Că avem o Casă Națională a Asigurărilor de Sănătate cu sedii opulente, dihori cu lefuri uriașe, dar asigurații sunt poftiți să-și plătească din buzunar serviciile medicale ?

Și, mai ales, avem o ditamai haznaua de servicii secrete sau în secret, unde intră căcălău de bani pentru ca… Pentru ca. Și despre ce vreți să mai vorbim? Despre spitale? Despre justiție? Despre educație? Despre ANAF? Despre poliție? Ok. Vorbim. Lefuri, mașini, șpăgi. Punct. Ce altceva mai vreți? Sictir!

Statul, am mai spus-o, a devenit mecanismul prin care banii sunt mutați din buzunarele fraierilor, în cele ale șmecherilor. Atât.

Ați auzit de Oficiul pentru Mobilizarea Economiei? Există. Lefuri, sediu, mașini, secretare. Se ocupă cu… doar ce v-am spus, lefuri, mașini, secretare. Dar de Agenția Națională pentru Conservarea Energiei ați auzit? De Centrul Național România Digitală? Autoitatea pentru coordonarea instrumentelor structurale? Oficiul Național pentru Cultul Eroilor? Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului? Agentia pentru Serviciile Societatii Informationale ? Centrul de Pregatire Profesionala in Cultura? Centrul National al Dansului ? Centrul National de Arta Tinerime Romana? Federatia Sportului Scolar si Universitar???? Secretariatul National Roman al Retelei Universitatilor de la Marea Neagra? Agentia Nationala pentru Calificarile din Invatamantul Superior si Parteneriat cu Mediul Economic si Social ? Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate???

Sunt sute. Serios, sute. Știu, nu trebuie generalizat, de undele e nevoie, mai sunt și oameni serioși, care… sictir! Sictir! Priviți România din jurul vostru, apoi priviți parcările din fața oricăreia dintre cele de mai sus. RoAlert, 112, chestii serioase, nu? Le-ați văzut la lucru. Despre restul nici nu știați că există. Plătiți-vă impozitele, mormăiți pe Facebook și pa!

Atât am avut să vă spun. Acum plecați de aici!