Furia convenabilă

Furia e un sentiment confortabil. Are deloc neglijabilul avantaj că, întotdeauna, se revarsă spre exterior, te scutește de formalitatea scrutării sinelui și – lucru cu adevărat important- oferă circumstanțe care fac perfect acceptabilă evacuarea oricărui proces rațional. Ești scutit de pipăirea cauzei, dar ai slobod la deversarea emoțiilor generate de efecte.

Au murit niște copii. Într-o țară în care moartea înainte de vreme e un fapt comun. Iar furia devine, deloc surprinzător, reacția cea mai convenabilă. Mai ales pentru cei care ar trebui dați cu capul de toți pereții. Pentru că furia înseamnă combustie intensă, dar rapidă. Și- de ceva vreme- se consumă în șiruri disciplinate de 10011001010100110101. Un emoticon, un share, trei sudalme, gata, a trecut. În stradă se iese mai pe răcoare, nu vara, când frige. Și se iese dacă își pierde girofarul vreo duduie cu minte puțină, dar cu vârtos entuziasm penitenciar. Morților li se fac parastase, nu pancarte. Moartea, să admitem, e o lozincă de rahat Luați furie, consumați-o din mers, în zonele cu acoperire 4G (ăia pe care sunteți furioși lucrează încă la 5G-ul mamii voastre de contribuabili) și gata. Doar nu ați descoperit acum că securiștii nu dau doi bani pe voi, nu pentru voi, nu pentru țara voastră lucrează. Hai, luați-vă furia și crăpați în liniște.

Oricum, după ce consumați furia asta (atenție la termenul de garanție! expiră destul de repede), trebuie să mergeți la raftul următor să consumați și niște furie din aia, din aialaltă, și din aia de dincolo, că vi se tot pregătesc, trebuie consumate, doar suntem o societate de consum, ce mama mă-sii. Sau o societate de consumați. Sau expirați. Sau nimic.

Nici nu e furie. E o sinucidere lentă, chinuitor de lentă, săvârșită de niște sinucigași incompetenți, dar entuziaști. Sinucidere prin răcnet. Chestie de prost gust.

Mai bine vă calmați. Vă luați din timp loc de veci – eu am fost prevăzător. Faceți repetiții pentru înmormântare, alegeți un costum care se asortează cu sicriul. Vă faceți mulți prieteni pe Facebook, că doar așa în ziua morții o să aveți parte de suficiente mesaje cu”RIP” și poze cu lumânări.

Și mai e ceva. În țara asta morții votează, știți asta. Așa că moartea e doar o chestie de calcul electoral.

Au murit niște copile. O să muriți și voi. Na, luați furie. Câte o bucată să ajungă la toată lumea. Moartea, e o chestie care poate fi verificată, nu încalcă normele europene. Furia da. Sinuciderea e condamnată de biserică, dar statul apreciază intenția și efortul. Continuați.

Atât am avut să vă spun. Acum plecați de aici.

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa