Un micro-roman

Era singur acolo, pe pod. El și întunericul. Și sunetul sacadat al ploii care lovea piatra. A privit în jos și n-a văzut decât întuneric, negură densă clocotind. „Voi sări” și-a spus. Apoi și-a spus că, de fapt, e doar o aruncare în beznă, de întuneric nu te poți izbi ca de asfalt.

Nu era altă cale. Trebuia să sară. Pentru că era altfel decât ceilalți, într-un fel pe care nici nu știa să-l explice. A sărit.

Multe veacuri, de atunci, acolo veneau puhoaie de pelerini și, de pe țărm, priveau cum el nu încetează să cadă.

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Sălașul lupilor

Iedera

Paznici ai lupilor

Hibernală

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: