Slujirea și prezumția de flacără violet

Principiul rotației indignării funcționează, încă o dată, fără cusur. De fapt, indignarea stă pe loc, toată lumea e constant și grav indignată, se schimbă doar textele cu care se operează, „ia-l pe-al meu, dă-l pe-al tău”.

„Lăsați justiția să își facă treaba!”, „nimeni nu e mai presus de lege”, „presiunile asupra justiției trebuie să înceteze”, „afară cu penalii” reprezintă versetele fundamentale ale poziției A. Poziția B are următorii operatori: „acestea sunt niște abuzuri scandaloase ale justiției”, „prezumția de nevinovăție”,”denunțurile făcute de niște penali nu merită luate în seamă”, „e vorba de presiuni fără precedent ale politicii asupra justiției” ș.a.m.d. Ceea ce se întâmplă acum, la noi, e doar o rotație lejeră, Grupul I trece pe poziția B, iar Grupul II se mișcă pe poziția A.

Cum m-am plictisit să tot spun, n-au a face prințipurile, nu importă ce e cu dumnealui statudădrept, e pe bază de ficaț, pancreas, muiepesede, huo și belirea e mai presus ca slujirea.

Ce i se întâmplă acum duduiei Laura Slujirea Kovesi ar trebui să țină exclusiv de parcela judiciară, emoțiile n-au ce căuta în subiect, simpatiile/antipatiile n-ar trebui să participe la această ispravă, miriștea politică pe care parcăm, fiecare dintre noi, ar trebui să fie irelevantă. Felul în care reacționăm – deloc suprinzător, de altfel – arată, de fapt, cât de puțină încredere avem, cu toții, în ideea de justiție, cât de deloc respect avem pentru statul de drept și instituțiile sale. E drept, dacă am ajuns în halul ăsta, e și din cauza duduiei Slujirea.

Nu știu cât de întemeiate sunt acuzațiile care îi sunt aduse fostei șefe peste portocale. Dacă discutăm despre aceste acuzații nu putem ignora că ele au la bază un denunț formulat de Ghiță. Cu tot ce înseamnă asta. Adică, pe de o parte, Ghiță e totuși ăla condamnat și fugit din țară. Pe de altă parte, e același Ghiță de prin vie, sufragerie sau pe unde naiba se mai adunau kovesienii ca să împartă mezelicul, carevasăzică știe cine-s băieții, ce vor și cu cine pun ei la cale protocoale-microfoane. Dar nici n-ar mai trebui să conteze asta, pentru că Slujimea ne-a învățat că procurorul e șeful ierarhic al lui Dumnezeu și că belirea e tot ce contează.

Îi înțeleg pe cei care jubilează văzând-o pe Slujeala încasând articole din Codul Penal. Îmi imaginez cum ar juisa văzând-o îmbrâncită în dube cu cătușe. Pot înțelege satisfacția pe care o resimt văzând-o cum execută un triplu țuluș (ups!) fix în groapa săpata de mneaei. Îi înțeleg și pe cei revoltați de ce pățește sărmana Slujime. Ei înțeleseseră că justiția e chestia aia care belește din ăilalți, nu d-ai lor, că legea penală e chestia care bagă la sârmă ghimbată de-ai ălora ca să le facă pârtie la putere ăstorlalți. Iar acum, biețiii oameni, trebui să constate că parul poate lovi oriunde.

Actualul sistem de justiție este (într-o mai mică sau mai mare, dar sigur infectă măsură) și opera Slujelii. Asta ar trebui să își amintească și cei care aplaudă ce face azi justiția, și cei care huiduie.

Madam Kovesi nu e o victimă. Și sigur nu are poză de martir. Datele ei fundamentale au rămas aceleași: un personaj dubios, de o înfiorătoare mediocritate, dar cu o colosală foame de parvenire, care nu s-a dat înapoi de la nimic, absolut nimic, din ceea ce o putea ajuta să parvină. Dar descrierea asta e la fel de potrivită pentru alte zeci, sute de personaje care populează viața noastră publică, diferența majoră fiind făcută de faptul că instrumentele pe care le-a avut la dispoziție doamna Kovesi, de care a abuzat fără niciun fel de reținere, i-au permis să distrugă destine. Zecile de dosare produse de ea și ai ei și invalidate de instanță, numeroasele decizii CEDO, infamele protocoale, toate vorbesc nu despre un sistem pus în slujba dreptății, luptei împotriva corupției, ci despre o mașinărie construită pentru a influența brutal mecanica politichiei.

Madam Kovesi ar trebui chemată să răspundă nu pentru că o acuză Ghiță de nu știu ce, ci pentru halul în care ea și cei cu care s-a aflat în cârdășie au adus justiția, în stadiul ăsta, în care absolut nimeni nu are încredere în înfăptuirea actului de justiție, în ansamblul sistemului de justiție. Iar dovada că așa stau lucrurile e tocmai rotația despre care vorbeam la început.

Doamna Kovesi, da, chiar și domnia sa, beneficiază de prezumția de nevinovăție, așa că procurorii vor trebui să demonstreze, în fața instanței, soliditatea acuzațiilor. Asta e tot.

P.S. Scena ieșirii Slujizdei de la audieri, în care „susținătorii” o așteptau cu buchete de flori ține deja de balamuc.

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa