Pulpele îmbietoare ale justiției

O ținem langa, de ani de zile, cu răcnetele despre justiție. Toată lumea vrea să-i apere castitatea prin penetrări frecvente și intense. Nu e zi în care să nu vezi cum zboară frapierele în crâncena încăierare dintre ăia care apără justiția și ceilalți, care apără justiția. Nu e vorba de raționament juridică, de coerență legislativă, de valorile sociale pe care ar trebui să le protejeze orice lege, nimic din toate astea. E vorba doar de dat la coaie, singura chestie care trebuie lămurită e care coaie, ai cui genunchi.

Nu există pui de frământare publică legată de legile proprietății, unde e un balamuc de nedescris, care blochează instanțele și căpiază justițiabilii. Nici despre normele de drept administrativ, care ar putea fi probă serioasă de încercare pentru oricine pretinde că a inventat super-inteligența artificială. Nici despre noul cod civil, legislația bancară sau sutele de norme căcate anapoda care au transformat sistemul nostru de drept într-un balamuc din care scapă cine poate. E vorba doar de cine merge la pușcărie. Ăia sau ăilalți.

Într-o democrație tencuită n-are nicio importanță cine e procuror, procuror șef sau judecător, pentru că legea e una singură, e limpede, iar prezumția de nevinovăție stă cu cracii pe masa procurorului și dă scrumul pe jos. La noi în colonie contează. Că dacă e X îi bagă pe ăia la pandaimos, dacă e Y  atunci s-ar putea să aterizeze ăilalți la zăbrelita. Huo !

Discuția nu e nicio clipă despre justiție, ci despre cine o babardește pe putoarea asta, care are bulane mișto, dar îi cam pute gura. Și despre care sunt ăia pe care ăi babardește ea. E mare indignare când sunt pritocite legi care „să-i scape pe unii de pușcărie”, dar e totul aerisit și plăcut când sunt scremute legi care „să-i bage pe unii la pușcărie”. Pentru că totul se rezumă la pușcărie, tot edificiul juridic are un singur rezon: pușcărisirea. Sau așa pare dacă caști gura la gâlceava publică.

Dacă tot ne-am sedentarizat pe tarlaua discuției despre dreptul penal, rațional ar fi să definim un sistem de valori, să cădem de acord asupra a ce e bine și rău, asupra a ce e îngăduit și ce nu, iar legea să înțepenească lucrurile astea. Dar nu aia ne sâcâie pe noi, nu asta e ce vrem noi de la serviciul public al justiției,  neah, nu tati, noi vrem ca justiția să fie smardoiul nostru, adică aia care-i bulește/decapează pe ăia pe care avem boală și-i scoate la înghețată pe ăia care au moacă simpatică nouă.

Așa că m-am cam plictisit să-i aud și pe unii, și pe ceilalți grohăind despre cum apără ei justiția sau cum o reformează ei. Sanchi ! E ca la o ceartă între ăia care s-au îmbătat mangă și nu se pun de acord care e criteriul care transformă o panaramă în bunăciune: țâțele, cracii sau curul ? Unii bălesc la pulpele seducătoare ale justiției, alții ar vrea să-i pipăie țâțele. Dar ei sunt beți rangă, iar aia e oricum măritată cu un străin cu bani.

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai rcente

Respirație

Memento

Toamnă

Epilog

Error decoding the Instagram API json
Articolul precedentSindromul Pollock
Articolul următorCine vorbește ?!

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa

%d blogeri au apreciat: