Neîntrupatele frunze

ne trec iernile

ne trecem și noi

risipiți în zăpezi

și cioturi de ploi

neîncolțite semințe

căutând în noroi

în plămada subțire

neîntrupatele frunze

neîntâmplata încolțire

 

într-o lume ciobită

ieșită  din fire

iernile trec cuminți și șoptite

troienind risipire

iar noi, sloiuri pereche

ne topim și ne scurgem

în rece șiroi

prefăcând amintire

în același noroi

frământat cu tăceri

din care vor naște

cei rămași

primăveri

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa