ne trec iernile
ne trecem și noi
risipiți în zăpezi
și cioturi de ploi
neîncolțite semințe
căutând în noroi
în plămada subțire
neîntrupatele frunze
neîntâmplata încolțire
într-o lume ciobită
ieșită din fire
iernile trec cuminți și șoptite
troienind risipire
iar noi, sloiuri pereche
ne topim și ne scurgem
în rece șiroi
prefăcând amintire
în același noroi
frământat cu tăceri
din care vor naște
cei rămași
primăveri