vrednice minutare am fost
mereu învârtindu-ne pe același cadran
loc de trudă și adăpost
mișcate de nevăzute rotițe
care prefac fierul în an
mereu ispitite spre mai departe
și mereu repetând același cerc
căruia i-am fost raze ori spițe
închinate lui π, cum scrie în carte
din osia lumii plecând
deasupra secundelor cele de rând
noi mișcam ora
prefăcând-o în veac
noi, sărmane minutare
împinse de clipă prin zodii solare
în cearcănul vremii – beteșug fără leac
răzbunând izgonirea clepsidrei
cu sângele hidrei
înrobite ace arse din lut
măsurând și trăind același minut
