nu-ți amintești
eram îngeri
copleșiți de neînaripare și de preaîntrupare
dormeam în vagoanele mirosind a pâine veche
îngeri eram
ne înecam în zațul zilelor
și înfioram plăpândele nopți cu arșița noastră
desfăceam spițele lumii ca pe niște crengi crescute fără trunchi
cerând iertare semnelor scrijelite
pe tabla nădușită a fiecărui ceas
uneori ne aminteam de cer
pentru că eram îngeri
iar tu nu îți amintești
