cât de puțină iarnă ne-a rămas!
bolnave fiare devenite pradă
în glodul care-a fost cândva zăpadă,
sărmane strâmbe minutare
în stricatul ceas
nici frigul parcă nu e de ajuns
în loc de țurțuri, streșinii șiroaie
îi stau pe buze și se încovoaie
șoptind acelaș susurat
și necerut răspuns
cât de puțină iarnă ne-a rămas
și ce puțin a mai rămas din noi
zăpezi bolnave, prefăcute-n ploi
rostind mereu cu istovitul glas
aceleași rugăciuni spre-același cer
care-ar putea aduce încă ger
