File de jurnal – 27.04

1.Lumea asta trăiește o nefirească euforie a nimicului. Devine deja inadecvată orice încercare de articulare a unor subiecte grave ori măcar vag relevante. Totul se sufocă, eșuează într-o exaltată celebare a descompunerii. Orice formă de protest, orice zbatere e rezumată la precaritatea unor lamentabile meme-uri. Bășcălia grohăită a devenit ultima jalnică expresie a condiției umane.

2.James Cameron, urmând, se pare, adevărul istoric, a insistat în „Titanicul” său asupra muzicanților care, la scufundarea năzdrăvăniei, continuau să cânte. Momentul e livrat ca o demonstrație de bravură, se brodează sugestia că acolo ar exista un tenebror simbolism, o încapsulare grozavă a eroismului lăutăresc. Se încearcă astfel modelarea, impunerea unui anume model de percepție. Ceea ce se petrecea cu Titanicul era o sfășietoare dramă, căpitanul era un erou tragic, iar lăutarii admirabili eroi. De fapt era vorba despre incompetență, neisprăvire, cretinism. Iar rezultatul era singurul logic, previzibil. Dar percepția poate și va fi modelată. Slava!

3.Afrocentrismul recent descoperit de zănatecii de peste ocean a devenit, de bună vreme, de un ridicol atât de vast încât te scutește de orice minimă tentativă de evaluare critică, de luare în serios. Atribuirea frauduloasă a unor descoperiri/invenții notabile a fost un prim pas. A urmat epopeea, de un comic fără pereche, ținutului fictiv Wakanda. Hollywood-ul, de fapt, fără contenire se străduiește să înnegrească tot ce-i pică sub mână, de la mica sirenă la Alba ca Zăpada. Nu există nicio tresărire, niciun fior care să avertizeze asupra ridicolului.

4.Se cuvine să aflați că Beethoven era negru. La fel Julius Caesar. Da! Cine nu e de acord e rasist! Dar ceea ce trebuie neapărat înțeles e că Shakespeare, ei da, Shakespeare, era o femeie. Mai exact o negresă. Iar cine nu e de acord… se știe, da?

 

5.Acum, la Netflix, unde altundeva, a venit vremea Cleopatrei. E cazul să acceptăm că Nicolae Ceaușescu era negru, numele său real fiind Matembe Ubumba.

6.Toată caraghioasa, penibila desfășurare de forțe are ca scop educarea noastră. Trebuie să înțelegem că, de fapt, africanii, recte afro-americanii, sunt adevărați creatori de cultură și civilizație și nu așa cum vedem la știri autori de furturi, jafuri – se insistă asupra acestui aspect. Și cum se fac toate astea? Prin furt și jaf. Bine.

7.Sigur că încadrarea în stereotipuri (negrii fură, negrii fac și dreg) e o imbecilitate. Dar ideea că poți combate rasismul opunându-i un rasism mult mai vehement, argumentat printr-o neîncetată fraudă e dovada unei severe imbecilități.

8.Afrocentrismul construit din ficțiuni e doar o expresie. O seamă de alte ficțiuni sunt împinse în față cu îndărătnicie, de la bărbații care rămân gravizi la femeile cu puță sau luciditatea lui Biden. Marea resetare, pare-se, înseamnă despărțirea de realitate, trecerea într-un tărâm al tralalala.

9.Să repari ce nu e stricat. Să schimbi ceea ce funcționează ireproșabil. Astea sunt dovezi temeinice de cretinism. Sau ticăloșie – ar spune unii. Bănescu bifează la ambele rubrici.

10.Sunt teribil, teribil de curios să văd cu cine vor vota românii, dezamăgiți de actuala guvernare. Cu PSD sau cu liberalii? Sigur, mereu există și soluțiile speciale pentru oameni speciali: varianta caltaboși (Șoșoacă, Terheș), varianta trotinetă (Cioloș, Barna). Aș sugera varianta rangă. Mă tem că asta ar încălca multe reguli, ale multor comunități.

11.Devenirea nu-i tot aia cu transformarea.

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa