bătrâna corabie despică valurile, purtată de vânt
cămările ei sunt încărcate
cu vinuri de soi și bucate
piper indian
și tot ce-i de preț pe pământ
pentru a-l hrăni pe căpitan
când vântul nu bate vâslim cu toții
și pasageri, și mateloții
dar urletul cărnii nu ni-i în van
când privim sus, spre punte
la căpitan
în porturi dăm aur
și grâne de-acasă
cherestea, fructe rare
cărbuni și mătasă
mirodenii de preț, porțelan
ca cei de pe țărm să-l cinstească
pe căpitan
citind după astre și după sextant
urmând hărți de taină
desenate savant
în calea piraților duce corabia fără de greș
mereu e ceva de prădat
noi, legați fedeleș
n-avem a ne teme
cartezian
cugetăm
avem căpitan
deci existăm
iar marea e plină de alte corăbii
pornite în lungul voiaj
sunt multe catarge și au echipaj
și toate au
așezat pe divan
câte-un brav căpitan
și știm
am știut de când am pornit
nu ne-așteaptă vreun port
și niciun liman
vom pieri rătăcind
dar copii noștri, o știm negreșit
când vor crește
într-o zi
vor avea căpitan
