îți mai amintești cum am devenit două răni?
semne exilate din temnița marelui preot
izbite de ascuțișul luminii
prelinse pe buza de ceară a duminicii dintâi
și prefăcute în molcomă sângerare
dacă întinzi mâna stângă
ai închis cercul
și e fântână pentru cei plecați
încumpănantă fântână
înfântânită cumpănă
între mâna stângă
și mâna dreaptă
depărtarea trebuie mai întâi zămislită
abia apoi
la sângerarea iedului
poate fi locuită
de răni cumsecade
rana care mă ești
ori rana care te sunt
nu ai să-ți amintești cum am devenit răni
erai doar literă în pecete
eram doar ceară strivită sub pecete
în temnița marelui preot
O epistolă de inspirație suprafirească . Numai o învăţătură lăuntrică, dorită şi simţită în adâncul inimii, în intimitatea irepetabilă a persoanei, ar putea să o descifreze.