nu pânzele, ține minte, nu pânzele corabiei să le măsori
atunci când pornești
vezi ancora, cercetează-i cu atenție lanțul
înainte de a te tocmi pentru un loc pe punte
nu lua cu tine decât o cămașă curată
și un pumnal – nu te va feri de primejdiile către care pornești
dar ceilalți te vor socoti unul de al lor
cheile casei nu-ți sunt de niciun folos
când te vei întoarce nimic nu va mai fi la fel
nu ai nevoie de icoane, le vei găsi pretutindeni
chiar dacă nu vor avea semnele pe care le știai
nu lua amintiri, vei întâlni oameni care le vor împărți cu tine pe ale lor
și mai ales nu întreba încotro pornește corabia
va fi doar unul dintre porturi – de aceea e importantă ancora
ultima noapte, dinaintea plecării, ai să dormi pe țărm
printre amfore și hamali beți
care vorbesc limba ta
în zori, când vântul va împinge corabia
nu privi înapoi, către țărm
caută un străin ca și tine
și învață cuvinte din limba lui
ascultă-l povestind despre zeii lui
și uită-i numele
în drumul tău vei auzi despre năvala barbarilor
urmează-ți calea, țărm după țărm
ți se vor naște copii, dar nu vei fi acolo să le dai nume
iar atunci când vei fi istovit
nu te gândi la drumul de întoarcere
amintește-ți că ai cu tine
o cămașă curată și un pumnal
