suntem doar noi doi, bătrâne păianjen
tu te târăști pe covor
ezitând, nu e calea ta obișnuită
eu privindu-ți rătăcirea
doar noi doi și dâra de lumină
iar unul dintre noi
îl va ucide pe celălalt
știu că nu-ți place să bați, bătrână prietenă
bătaia e altceva
nici puls nu e un cuvânt pe placul tău
l-ai auzit prea des pomenit în lipsă
e un susur ori murmur zbaterea ta
știi și tu
și eu, prea bine
unul dintre noi
îl va ucide pe celălalt
nu cred că semeni cu cel zugrăvit în icoane
uneori mi te imaginez ca pe un vechi vagon
uitat într-un depou părăsit
alteori știu că locuiești în grota din partea stângă a pieptului meu
spart în trei și întregit în semne
și amândoi știm
că unul dintre noi
îl va ucide pe celălalt
ne-am fi putut lipsi de oglindă
în ea doar ne privim
ce am avut de spus
ne-am spus
acum așteptăm
doar clipa când
unul dintre noi
îl va ucide pe celălalt
nu te cunosc, străine
și nu știu ce te-a mânat aici
nici de ce citești cuvintele acestei scrisori
dar dacă ai ajuns până aici
ar trebui să știi
că unul dintre noi
îl va ucide pe celălalt
