atât de lung a fost drumul tău spre casă
am fi putut copilări încă o vreme
într-un ținut ascuns de oameni
de ursitoare și de oameni în halat
atât de lung a fost drumul tău spre casă
uneori îți găsesc chipul însemnat într-un trunchi de copac
sau în țesătura vânătă a venelor de pe brațul meu stâng
îmi opresc inima
pulsul ei ți-ar putea încrunta chipul
atât de lung a fost drumul tău spre casă
am fi putut copilări încă o vreme
chipul tău de atunci mi-l amintesc
teama ta o zăresc în teama fiicei
iar tresărirea ta
în numele tatălui
atât de greu a fost drumul tău
atât de lung a fost drumul tău spre casă
o vreme voi mai citi nori
și voi aduna semne
din spirale de fum și ziduri de iederă
doar până în ziua în care îi voi putea povesti despre tine
și lungul tău drum spre casă
apoi am să-i pun semnele în palmă
și bucăți de copilărie în rochia de mireasă
o voi învăța să găsească în trunchiurile copacilor chipul
iar în drum spre altar am să-i șoptesc numele tău
atunci
abia atunci
voi putea porni
pe lungul drum spre casă
