Epilog

a fost o călătorie frumoasă

am mușcat din rodii, în munții Libanului

de zidurile Spartei mi-am lipit tâmpla

și în deșert, în reci asfințituri, am ascultat poveștile beduinilor

sub încovoiata nicovală a cerului

despărțit în noapte și zi de chemarea muezinului

 

am aprins lumânări pentru vii și pentru morți

în mânăstiri cărora le-am uitat numele

dar din care am păstrat mirosul de duhuri nădușite

și sfinți beți, căzuți cu capul pe lespedea dintâi

 

am furat femei de nisip

dar niciodată fecioare

iar din creștetul munților mi-am făcut pavăză pentru trecerea printre oameni

cu unghiile am zgâriat piatra criptelor

iar pe buze am dus gustul de fier ruginit

al tuturor podurilor peste care am trecut

în drumul dinspre nicăieri

către niciodată

ușile odăilor le-am lăsat mereu deschise

iar pe ale cetăților le-am găsit mereu ferecate

 

uneori, pe prispa unui sărut

mi-am lăsat tâmpla să încărunțească

și ochii să-și schimbe culoarea

 

am lăsat anii să se adune în trup

și trupul să se  piardă în ani

luând iubiri cu camătă

și plătindu-le cu ceasuri măsluite

furate din bazarul duminicilor

 

a fost o călătorie frumoasă

din care am păstrat

doar doi bănuți

 

 

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa