a fost o călătorie frumoasă
am mușcat din rodii, în munții Libanului
de zidurile Spartei mi-am lipit tâmpla
și în deșert, în reci asfințituri, am ascultat poveștile beduinilor
sub încovoiata nicovală a cerului
despărțit în noapte și zi de chemarea muezinului
am aprins lumânări pentru vii și pentru morți
în mânăstiri cărora le-am uitat numele
dar din care am păstrat mirosul de duhuri nădușite
și sfinți beți, căzuți cu capul pe lespedea dintâi
am furat femei de nisip
dar niciodată fecioare
iar din creștetul munților mi-am făcut pavăză pentru trecerea printre oameni
cu unghiile am zgâriat piatra criptelor
iar pe buze am dus gustul de fier ruginit
al tuturor podurilor peste care am trecut
în drumul dinspre nicăieri
către niciodată
ușile odăilor le-am lăsat mereu deschise
iar pe ale cetăților le-am găsit mereu ferecate
uneori, pe prispa unui sărut
mi-am lăsat tâmpla să încărunțească
și ochii să-și schimbe culoarea
am lăsat anii să se adune în trup
și trupul să se piardă în ani
luând iubiri cu camătă
și plătindu-le cu ceasuri măsluite
furate din bazarul duminicilor
a fost o călătorie frumoasă
din care am păstrat
doar doi bănuți