Un țărm

palma nu este îndeajuns de lată pentru a șterge întunericul

pâcla densă care păzește ochii

de șuierul luminii

 

primesc mesaje în limbi pe care nu le cunosc

cu litere care n-au fost născocite de oameni

fiecare pâlpâit al telefonului

mă vestește despre ceva care îmi rămâne străin

o linie tremurată

desenată de bezmetici electroni

e limba în care strigă inima care

mi se spune

ar fi a mea

sau eu al ei

totul

mi se spune

e doar electricitate transformată în cuvinte

puls

sau întuneric

 

fiecare licărire a telefonului

a oscilioscopului

e un mesaj pe care nu am să-l înțeleg

poate zeii mă invită la un prânz

sau Hades mă cheamă

să-i fiu paharnic

 

palma e îndeajuns de lată pentru a ține o carafă

cu vin stors din amurguri pierdute

 

întotdeauna există un țărm

pe care să poți muri singur

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Izvorul nebunului

Răzvrătire

Memento

Ziduri

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa