bătrânul din oglindă
mi-a fost cândva prieten
am împărțit, într-o vreme, locul de la fereastră
dintr-un tren cu vagoane roșii
și călători înghețați,
ne-am despărțit în halte
și ne-am regăsit în gări cu nume pe care nu ne-am ostenit să le citim,
mereu am impărțit aceeași tâmplă
și ne-am luat, cinstit, jumătatea cuvenită din puls
eu tic
el tac
împreună reușeam, deseori, să încropim o inimă
aproape întreagă
bătrâne,
noi ne știm
dacă mi-ai dărui,acum, bucățica ta de întuneric
aș reuși poate
să îmi plămădesc
noaptea
noaptea
