Motto: It has electrolytes.
Atunci când „s-a băgat” pandemie, au fost primii care au înțeles ce e aia profilaxie și cum se înșurubează măsurile de combatere a pandemoaiei. Ei sunt mereu primii și vin din fabrică deja cu setările adecvate. Pen’ că poa’ să vină asteroidu’, să bubuie Putin cu troncăneaua, să bengăne virusu’ sau să își ia soarele lumea în cap, un lucru e cert, clar, limpede: viețuirea lor nu trebuie întreruptă.
Există niște reguli simple care îi călăuzesc. Dacă înțelegi regulile astea, i-ai înțeles pe ei. Bine, nu e mare lucru de înțeles; e ca și cum ți-ai propune să înțelegi pastrama. E la fel. Există. Se usucă, pute, dar continuă să existe. Cam despre aia e vorba.
Cum ei alcătuiesc majoritatea tăcută, nu îi poți ignora. Nu sunt tăcuți deloc, dar șmecheria asta cu „majoritateatăcută” e un stereotip atât de tembel încât e păcat să-l omiți. Mai ales că ei sunt mari consumatori de stereotipuri râgâite. Bine, ei sunt consumatori de orice e la reducere sau la ofertă. Sau la grămadă.
Spuneam că există niște reguli, simple, nesofisticate (ce e aia) care le permit să funcționeze vreme îndelungată fără încărcător. Le luăm pe rând:
A zis la televizor
„La început a fost cuvântul.” – scrie în Biblie. (O carte. Nu contează.) Și cuvântul era la promtăr și promtărul era la… Asta nu mai scrie în Biblie. (O carte! ) Dar ideea e clară. Viețuistul calificat e informat. Explic.
N-are școală multă, dar e gata să te lămurească, pe îndelete, cum e cu „șkoala veți”, pe care e sigur că a absoltivt-o „Magna cum suspendare”. Sau magma cu laudă. Sau p-acolo, că el nu le are cu de-astea, da’ are shkoala veți, cum v-a explicat deja. N-a citit prea mult, că cărțile tâmpește, dar și-a luat televizor de la ofertă și are cablu.
Televizorul, pentru el, e oracolul domestic, zeul casei, suport pentru peștișor de sticlă (astea de acum e subțiri, nu stă!), furnizor de horoscop și metronomul care ghidează ritmul de spargere al semințelor dă floare. Tot ce are el nevoie să știe despre univers e la televizor. Ce-a zis Șoșoacă, cu cine se înjură Zăvoranca, câte operații are Putin și ce se întâmplă dacă pui o aspirină la gladiole. Bașca zdravene livrări de produse culturale, dă seriale care este, cu viețuiști ca el. Și alte lucruri fără de care veața n-ar mai fi la fel.
Atunci când la televizor zice, viețuistul stochează pe disc. Că ce zice la televizor e dă bază. Bine, mai minte ei, că toți minte, da’ le și zice. Ciclul e simplu, procesul tehnologic lesne de înțeles: achiziție de informație – reacție. Faza intermediară, procesare de informații, e pierdere de vreme, rahat, mofturi. Așa că dacă zice la televizor dă pandemie viețuistul e gata. Și aici intervine regula nr.2.
Viețuirea e o chestiune de aprovizionare
Viețuistul știe că vine vremuri, deci trebuie să-și optimizeze stocul. Cu el nu umbli cu bazaconii, raționamente complicate, explicații inutile. Lui să-i spui clar ce să bage în coș!
Vine pandemia! Atunci e simplu: stoc de măști. Drojdie și hârtie igienică. Pentru că viețuistul cată a se îngriji de ambele borte – cea de la intrarea și cea de la ieșirea din personalitatea lui. Virusul – a zis la televizor – cauzează la plămâni, nu la mațe. Nu contează, poate provoca hemoragii cerebrală, surzenie, platfus sau disfuncții erectile, pentru viețuist se aplică, implacabil, strategia cârnat: umplerea mațului.
Gel anti-bacterian la intrare (virusul nu-i bacterie, dar gelu’ e bun că ajută!), preșul de la ușă înmuiat în spirt, petrosin, ce se găsește. La pandemie merge, hai, fie, și un spălat pe mâini. Deci gel, spirt, săpun, măști. Totul e o chestiune de aprovizionare. Pandemia e o problemă de logistică. Faci stocuri și e bine.
Spune la televizor că Biden nu mai vrea petrol de la ruși? Viețuistul aplică planul CANISTRA. Și zbang! La benzinărie. Că a zis la televizor. Biden. Două surse zdravene.
Pentru non-viețuiști, între criza de drojdie și cea de carburanți e doar distanță de două psy-op, pentru veițuist e doar o problemă de recipient. Nu înțelege el cum e cu piața globală, cu prețurile futures, dar știe un lucru: a zis dă benzină la televizor (regula 1).
Viețuistul știe că bolidul lui fabricat în ’96, înmatriculat în Bulgaria, are nevoie de combustibil. Ca să poată face cumpărăturile, să poată umple portbagajul cu hârtie igienică, drojdie etc. E un proces simplu. Și pastile de iod. Că atunci când vine țurțureaua pentru tine, dacă ții pastila în dinți, ciuperca aia chiar are gust de ciupercă.
Când e anunțată o epidemie de cufureală e posibil ca vreme de câteva minute sistemul lui să se blocheze, să fie nevoie de un restart. Problemă: cufureală. Soluție: a) hârtie igienică; b)furazolidon. După restart va înțelege că trebuie bifate ambele răspunsuri. A, da. Furazolidon și pastile de iod. Acum e în regulă.
Am citit io pe Facebook
Facebook e o născocire mai nouă, dar viețuistul e, desigur, un om al zilelor noastre. Adaptabil, deschis spre noile cuceriri ale științei. În situații obișnuite, chestia asta, Facebook, există pentru ca el să poată spune acolo ce vede el la televizor. Și ca el toți asemenea. E cumva redundant, inutil, dar el e viețuist, așa funcționează.
În situații speciale, Facebook sau Tik Tok devin resurse vitale. Acolo afli că „s-a văzut drojdie în Berceni” sau „la Beiuș a scumpit benzina!”. De asemenea, de acolo afli că doamna Magda din Făurei a devenit bunică. I-a fătăt cățaua.
Calitatea esențială a invenției numite Facebook e aceea că transformă datul cu părerea în certitudine. Orice bazacone expirată acolo își găsește răspânditori, gata să adauge considerațiile personale și să o dea mai departe. Așa se poate ajunge rapid, eficient, de la „un bătrân din Carei a trecut pe culoarea roșie a semaforului” la „chinezii au intrat ieri în Taiwan”. Dacă aveți nevoie să vi se explice cum e posibil înseamnă că n-ați consumat destulă socializeală onlain.
Am scris io pe Facebook
Autoreferința e una dintre însușirile esențiale ale viețuistului. Orice s-ar întâmpla, orice ar descoperi telescopul Webb, el deja a zis-o. N-a zis-o. Dar are el o postare cu pisici, de acum 8 ani, care e premonitorie. Și a mai pus și o melodiealuGuță, care zicea chestii. Dar dacă contemporanii nu pricepe tâlcurile adânci!
Viețuistul musai să facă el captură cu ce a zis el. Sau cum i-a zis-o el. Cum a comentat el la nu știu ce rahat zis de nu știu ce personaj cu relativă notorietate. Să vază lumea ce combativ e el. Dar lucrul cel mai important e arhiva foto a viețuistului. Pentru că acolo e păstrată aceeași ridicolă poză, cu aceeași tembelă moacă, bibilită cu aceleași stupide filtre, dar încadrată de jde chenare. Staiacasăsalvazăoviață. Că viețuistul e pro-viețuire. E pro-refugiați, pro-ucraina, anti-nevaccinați etc. etc. etc.
Înjurătura e soluția pentru orice
Viețuistul înțelege puțin, dar îi e suficient. Ce nu înțelege e reacțiune, primejdie, câh-câh și trebuie combătut. Nu are argumente, dar au alții, așa că e oricând gata să copy-paste. Iar dacă nu-i merge butonul din dreapt de la mouse, știe să înjure. Dacă el s-a vaccinat, ca să viețuire, de ce ești tu porc de măgar să nu te vaccinezi? Hă? Păi de-aia s-a protejat el, ca să bengăni tu neprotejat? Dă imunitate care este!
Viețuistul nu are dileme, ezitări, dubii. I s-a zis că e pandemie, trage trei măști pe bot, umple cămara cu hîrtie igienică și se încuie în casă. I s-a zis că s-a terminat pandemia, nu comentează, nu întreabă. E gata, asta e! Nu mai trebuie să se spele. Dar ia repede canistra, suge o bomboană cu iod și fuge la benzinărie.
Viețuistul înțelege
Școala vieții, rectific, shkoala veți, pe care el a absolvit-o marmelada c’un lapte l-a învățat chestii. Rectific iar: kesty. Prima chestie, fundamentală, esențială e asta: ăilalți sunt de vină. E o lege de netrecut, ca legea lui Arhimede. Nu știe el de Arhimede, nici de ce legi a dat ăla, dar e clar. Pentru că intră în acțiune regulile deja pomenite: a văzut la televizor, a citit el pe Facebook etc.
Așa că, pentru viețuist, totul e simplu. De vină sunt nevaccinații, putiniștii, ăia care fac ei pă dăștepții și așa mai departe. Orice tentativă de dezbatere, orice proces rațional se izbește de „te oftici că tu n-ai drojdie”.
Evoluția lucrurilor îl contrazice. Sau așa pare. Adevărul de ieri, de care se agăța ca scama de pardesiu, e invalidat de cel de azi. Nu-l incomodează. Nu e treaba lui. Treaba lui e cu canistra, iodul, drojdia. E lipsit de drepturi fundamentale, de libertăți. Nu îl deranjează. Oricum nu le pricepe, nu-i folosesc. La ce e bună libertatea de expresie? Drojdia! Hîrtia igienică! Ștersul la cur e mai important decât mofturile astea. Iar libertatea de circulație.. rahat. Își face injecție, dacă asta i se cere, și poate merge la olinclusiv, în Bulgaria, ca în fiecare an. Dacă i se cere să își radă sprâncele și le va rade. Nu e treaba lui să pună întrebări, să facă pe nebunu, că-și pierde rândul la pompă.
Pe scurt, indiferent ce se întâmplă, viețuistul are aprovizionarea făcută. El va continua să viețuiască. Specia va merge mai departe. Cu el. Și ai lui. Așa cum s-a întîmplat vreme de mii de ani. Chestia asta a fost numită selecție. Naturală, cică. Acum e totul clar?
