Când pricinile îi îndreptau la judecată
știau unde sălășuiește dreptatea
și spuneau:
Înțeleptul Hector ne va face dreptate!
Când răul îi sugruma
și povara apăsa grumazul
aduceau ofrande
în temple
și murmuraru:
Bunul Hector va avea grijă de noi…
Când au văzut oștile apropiindu-se
de zidurile de netrecut ale cetății
au adus jertfe zeilor
și au strigat:
Viteazul Hector ne va apăra!
Când sabia lui Menelau
l-a îngenunchiat pe Paris
toți
strânși pe zidurile cetății
au strigat:
Sabia lui Hector îl va apăra!
Când sângele vitejilor înroșea pământul
și ghirlandele nu mai înduplecau zeiii
ridicau pumnii spre cer
strigând:
Hector ne va fi pavăză!
Au plâns când
bunul Hector
viteazul Hector
a fost străpuns de lancea lui Ahile
și au ridicat rug
și au adus ofrande
Apoi au chefuit
și au dănțuit
în jurul calului de lemn
care vestea
victoria în lupta pe care niciunul dintre ei nu o dusese
și s-au veselit
și i-au mulțumit lui Bachus
pentru binecuvântările sale
La venirea zorilor
fii și fiicele,
mamele și tațiii
s-au prefăcut în cenușă
ori au fugit, pribegi,
povestind uneori despre Hector
dar mai cu seamă despre
dragostea fără de pereche
a lui Paris
pentru Elena