Călăuză

Te speli cu apă rece. sângerezi.

oglinda-i un detaliu inutil.

prea multe voci. cedezi.

e prea subtil

desenul de pe tâmplă, vinețiu

pulsează ca un pumn când se desface

și degetele se prefac în ace

e târziu

te speli și murmuri

parcă ai cânta

îți stingi țigara-n palmă

și-n oglindă

e chipul tău, dar nu e vocea ta:

urmează-mă

și-am să te-nvăț să cazi!

o prăbușire trebuie celebrată

cu ample salve

și cu camarazi

din vreme pregătiți cu o lopată

urmează-mă și am să-ți arăt cum să izbești cu tâmpla

colțul pietrei

și carnea cum s-o-nveți să putrezească

să te izbești iar

de pământul iască

și cioburile tale să renască

și-atunci am să te duc-

doar mă urmează-

în valea mea!

acolo se serbează

cu lungi orgii și demnă pomenire

orice cădere

orice prăbușire

am lună plină

uneori am stele

și casa mi-e-mpletită din nuiele

acolo nu-s oglinzi, căci n-avem chip

și nici nu-i sângerare

pot să șoptesc sau dacă vreau să țip

din mine se ridică doar o boare

 

urmează-mă

am să te-nvăț să cazi

sărbătorind cel de pe urmă spasm

chiar dacă azi

te încovoaie crâncenul orgasm

și-mpreunarea ta cea mai fecundă

cu lutul cumpărat

pe o secundă

 

urmează-mă

ne-așteaptă valea mea

mai fă un pas

căderea-i tot un zbor

iar lumea

abator

 

 

 

 

 

mm
Daniel Bejan
Scriitor, publicist, mizantrop fără patimă.

Cele mai recente

Criterii greșite

neînsemnare

De senectute

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa