Mai întâi am deschis ochii. Lumea. Ochii albaștri ai tatei.
O mână de copil îmi mângâie fruntea. Ochii mari de copil mă privesc cu uimire. Glas de copil.
Ar fi putut fi primul pas. Totul s-a prăbușit. Întuneric. Glasul acela de copil nu s-a mai auzit niciodată.
Ar fi putut fi al doilea pas. Totul e negru. Lucrurile din casă acoperite cu pânză albă. Două lumânări într-o bucățică de pâine cu gem vestesc că ar fi putut fi al doilea pas.
Apoi o minune cu ochi mari, calzi și mirați. Și râs cuminte, abia susurat sub respirația plăpândă.
A fost
Primul pas.
Pasul 2
Citesc povești cu voce tare. Povești despre lucruri grozave și făpturi fără pereche. Mânuța plăpândă se întinde să atingă paginile cărții. Ochii mari și calzi îmi zâmbesc.
Pasul 3
Mânuța plăpândă se strânge în mâna doar cu puțin mai mare. Vocea firavă și dulce șoptește: Dani, citește o poveste…
Pasul 4
Doare, Dani, doare. Halate albe. Zile, apoi săptămâni, apoi luni de tăcere. Doar vești despre halate albe, speranțe, deznădejde. O lumânare arde zi și noapte. „Aveți legătura la cabina doi”. „Dani, vin acasă”. Rugăciune și imbrățișarea în fața năvalei apelor.
Pasul 5
Mânuța mică în mâna doar cu puțin mai mare. Pășim. Mergi prea repede, am obosit.
Pasul 6
„El este fratele meu, o să fie în clasă cu voi!”.
Pasul 7
Doare, Dani, doare tare. Halate albe. De ce plâng oamenii mari? Ce înseamnă operație? De ce nu râde nimeni în casa asta.
Pasul 8
Băi, nu mă face să râd că se deschide operația! Dani, îmi citești o poveste, că sunt obosit…
Au urmat pas după pas, râsete și nopți de chin. Uneori ochii aceia mari și mirați nu erau de văzut.
Pasul 12
Ar exista un medicament minune. Ni-l poate trimite cineva din Germania. Dani, doare. Nu vreau la școală, e greu. Obosesc.
Pasul 14
Dani, când o să fiu mare nu mă mai fac doctor. Doctori nu știu să scape oamenii de durere. Ce te faci? Cosmonaut, să găsesc o stea pentru noi!
Pas după pas
Medic după medic
Lacrimă după lacrimă
Doare, Dani
Uneori un surâs
Băi, vorbește frumos!
Pasul 18
Acum suntem amândoi bărbați. Unul e doar un bărbățel palid, cu chipul mereu ostenit și mânuțe plăpânde. Știe totul despre avioane și cele ce te ridică la cer. Doctorii spun că nu e nevoie de școală, nu are putere, nu poate și oricum mai sunt pași puțini.
Pasul 21
Dani, am intrat la facultate. La istorie, băi. Tu când vii acasă? Mă obosește, dar îmi place.
Pasul 24
Am terminat facultatea, Dani. M-au primit la masterat.
Pasul 25
Aici, la Viena, e altfel. Oamenii nu se uită la mine ca acasă. Și sunt atât de politicoși.
Pasul 26
Dani, ea este prietena mea. Când mă externez promit să vin.
Pasul 27
Am intrat la drept, Dani! Când vii acasă?
Pas după pas
spital după spital
ochi obosiți
Pasul 31
Dani, au venit medicamentele… mă descurc mai greu cu banii.
Pasul 34
Ochii albaștri ai tatei s-au închis. Pentru totdeauna. Ne îmbrățișăm. E atât, atât de plăpând. Dacă n-ar fi licărul din ochii lui mari aș crede că e doar o năzărire.
Pasul 36
N-ai de ce să vii. E spital. Îți spusesem să nu vii și ai bătut atâta drum. Ei, mă mai doare, Dani, dar i-or da ei de cap. Acum cică au chinezii un tratament nou.
Pasul 38
Doare, Dani. Tu ce mai faci? E garsoniera mea. Gata, Dani, sunt proprietar. Nu e cine știe ce, dar dacă vii în balcon, de aici se vede lumea… Mai ții minte? Lumea sunt ceilalți, Dani.
Pasul 39
Doare. Ea e prietena mea. Are multă grijă de mine.
Pasul 40
Normal că ne iubim!
Pasul 41
Ea e soția mea, Dani. Sper să mă externez până duminică. Dacă nu… săptămâna viitoare. Mai ai acasă vreun exemplar din cartea mea?
Pasul 42
Dani, noi ne-am decis să te facem unchi.
Pasul 43
Ea e Irinuca.
Pasul 44
Dani, stai tu cu Irinuca? Să ai grijă de fata mea, cât vine mamă-sa la mine la spital.
Pasul 45
Să o vezi cum aleargă!
Pasul 46
Irinuca pune atâtea întrebări! Vrea mereu să fim fiișiți! Așa spune. Mă externez luni, așa cred.
Pasul 47
Am obosit, Dani. Doare tot mai rău.
Pasul 48
Irinuca a învățat singură să meargă cu bicicleta! Îmi ia fața în palme și-mi spune: să te fași bini, tati! Am obosit, Dani…
Pasul 49
Doare. Să ai grijă de fata mea! Am obosit. Nu mă lasă la transfuzie. E spitalul închis, ei zic că nu e urgență. Nu vor să mă primească. Mi-au dat voie să plec la Viena. Să ai grijă de fata mea… Trebuie să merg din nou peste două săptămâni, până atunci stau la izolare. Ar trebui să merg la transfuzie, dar nu vor să mă primească ai noștri…
Nu e bine. Rugați-vă pentru el…
Ai grijă de fata mea…
Bat clopote.
A fost ultimul nostru pas
de acum
mă mai târasc o vreme
mâna scurmă în
țărână
ca o gheară
aruncă țărâna
mă târasc
atât
Doamne! Acum abia am citit… Nu am stiut. Imi pare foarte rau. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Maus! A fost un victorios, tocmai in ciuda tuturor problemelor. A dat lectii multora care nu aveau motive a se plange. Sunt onorata ca l-am cunoscut.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Maus! Nu am stiut, imi pare foarte rau. A fost un invingator, a dat lectii unora care nu aveau de sa se planga. Si totusi lipsa accesului la sistem l-a doborat… Sunt onorata ca l-am cunoscut.