Ideea celor de la USR, „fără penali în funcții publice”, ar putea avea susținerea multora dintre noi. Românii care ar putea fi de acord că borfășimea nu mai are ce căuta în anumite funcții și demnități publice ar putea fi, cred, mult mai numeroși decât potențialii votanți ai USR. M-aș numără printre aceștia dacă, pentru început, chestia asta ar veni la pachet cu „fără șnapani în justiție”.
În primul rând, nu mi-e clar dacă discutăm despre funcții publice obținute prin alegeri sau prin numire, ori dacă e vorba de toate la grămadă. Distincția e importantă.
Apoi, o astfel de interdicție poate funcționa ca un util filtru de particule, eliminând din peisajul public personaje cu o onestitate discutabilă sau poate funcționa ca un extrem de eficient mecanism de invalidare a votului popular, ca o mașinărie prin care se exercită un control netransparent și extrem de nesănătos asupra deciziei politice. Pot nu doar admite, ci saluta evacuarea din pozițiile cheie a celor găsiți vinovați de fărădelegi, dar asta doar atunci când am garanția că justiția e absolut imună la orice fel de influență politică, protocoale sau apăsare pe butoane, din umbră. Și suntem departe de a fi acolo. Fără penali în politică poate funcționa doar dacă impunem și fără portocale, fără cameliibogdan, fără Kovesi, fără protocoale, fără lăzărici-dănileț-lidiistanciu. Altfel totul devine altceva. E inacceptabil ca votul cetățenilor să poată fi invalidat prin decizia unor personaje sulfuroase pe care nu le-a ales nimeni, care au ales în campingul justiției pe căi dintre cele mai obscure.
Atunci când simultan susții teza „fără penali în politică” și cu teribilă insistență aperi agățarea de funcții importante în sistemul de justiție a unor personaje precum cele mai sus pomenite, devine limpede că nu puritatea politicii e scopul urmărit, ci tocmai instituționalizarea acelui mecanism de control ocult asupra politicii, despre care am vorbit mai sus. Iar lucrurile capătă nuanțe absurde atunci când personaje precum Ludovic Orban se declară un ferm susținător al acestei idei. Domnul Orban, cercetat într-un dosar penal extrem de puturos, care dosar e închis într-un mod al naibii de dubios. Iar dosarul ăla poate oricând fi scos de la dospit.
Pe scurt, da, e seducătoare ideea curățării vieții publice de necinste, dar nu dacă ea se oprește la teritoriul deciziei politice, nu dacă vine și adaugă unor nedreptăți (câte condamnări nedrepte am văzut în ultimii ani!) alte nedreptăți. Iar dacă impunem criteriul penal în politică, atunci hai să impunem cu fermitate și restul criteriilor în justiție.
P.S. În momentul în care participarea lui Lazăr (atâta cât a fost, mare, mică) la mașinăria poliției politice ceaușiste e scuzată, tratată cu binevoitoare indulgență tocmai de către promotorii purității politichiei, orice discuție pe acest subiect devine ridicolă. E limpede că nu e vorba de apărarea unor principii, ci de găști.
