Și ce dacă a fost votată strâns? Votată cu înlocuitori, căci de fapt și de drept răzbelul româno-român a fost mutat în mahalaua bruxeleză. Sub oblăduirea GERMANĂ. Și chiar dacă o vor vota în cele din urmă, deși nu cred că va ieși din urnă, va fi un fel de nimic tras de sfori. De sfori GERMANE, probabilescu. Bun, de acord, să admintem că e bine să-i ancheteze pe ăi de-au comis fărădelegi și au vârât adânc mâna în gestiune, dar nu numai că-i ia selectiv, dar nici nu merge până la capăt după cum lesne se observă. Unde-s Băsău, Vidănjeanu, Bleaga, Borceanu etc? Ce-a reușit cu amețitele alea de Udrea și de Bica? A dat bâca. Mazăre, Ghiță? Vorba lui Ștefan, din Apus de soare: „pământ”.
Îmi spunea un bun prieten, cândva: „cum, măi, să vrei să iei Nobelul? Nu l-au luat Tolstoi, Proust, Kafka, cine ești tu?”. Ei, moft coane, ziceam eu, suntem mari aici, pe plaiul nostru, poate și geniali, la Ruse nu dă nimeni o para chioară pe noi, nu ne votează. Râdeam și continuăm s-o facem de alde neica Zaharia Stancu și ale lui 40 de traduceri în limbile popoarelor. Păi, orice-ar susține proștii, Stancu e Stancu, bre, nu-i Macacoverși! A scris niște cărți, a avut o viață sportivă, a fost cineva, măcar personaj de anecdote, nu a pus fundițe la sfori trase de alții. Oșicâtuși de mult ne-ar plăcea de ea, Ofelia asta ofilită din actul doi, scena a treia ușa a doua, trebuie să recunoaștem cu duioșie că-i o simplă proastă cu ghivent.
Acum despre publiciștii care rânesc la gazeturi sau tembliziuni și râvnesc la iaurt sau gogoșele. Nu cred că o fac dezinteresat, ci măcar pentru vreun post de ceva, de adjunct de băiat de mingi pe la același Bruxelles. Ca să ce? Ca să voteze la o adică pentru NEMȚIA, că-z doară nu pentru noi, amărăștenii. Mă minunez că au vrut și ei să pară, să aducă a teleptuali, chiar dacă e știut că intelectualul autentic dă cu piciorul la arginți și fuge de onoruri. Ei nu și nu, că sunt de-ăștia, de tip nou, pe linie. Vor să fie văzuți, să-i arate lumea cu deștul în otobuz sau otocar, mai nou. Să profite, să ia un salam sau un cașcaval mai uscat. Dar ce e mult strică și ce e cașcaval, ca valul trece. Ca și practicile burgheze și habsburgheze.
Știu de la criticii autentici că de fapt exegeza este o știință a citării. Vezi la criticul literar, mai ales, că dă cu secrețiile în fasolea bătută atunci când e prost de bubuie. Depinde de ce citezi și pe cine lauzi ca să spun cine-mi ești! Asta una. Doi; nimeni, absolut nimeni pe fața pământului ăstuia nu te poate face de râs mai abitir și mai dihai decât o poți face tu însuți.Ce faci cu mâna ta nimeni nu-ți mai desface. Sunt unii care își năruiesc toată bruma de notorietate când apar să vorovească liber și în public. E o știință și tehnică și aici, nu orice prost poate să stea la pupitru sau la catedră. Și depandă și de locul întâmplării. Mi-aduc aminte de prostălăul cela de Zegras sau Mazagrean care la Templul Coral începusă să blodogorească eseistic, exact ca la căminul cultural din cătunul lui. Nea Milică zis și Emilog nu scăpase un pârț verbal când cu tutuirea la prezidenți? „Între noi ne spunem pe nume, Jac și Rac”. Că ne și bagă ăia în seamă, ca Sarko sau Berluscă pe vaporeanul extra și extrem de ordinar intitulat Băsău. Sau chiar pe nea Milică ditamai Clintonul, de nu s-a dat jos din avionetă până nu s-a înființat ăsta al nostru cu covorul la intrare și cu papucii calzi. Așa și asta, la examenul cu Marius Silvia Chicoș Rostogolan: „nu-i așa că Pământul e rotund?”. Așa-i, să trăiți! „Sătrăițiști” sau „sătrăiriști”, după cum bine le zice prietenul Daniel. Sau pe aia, Harcea sau Parcea, care se bălăngănea amniotic și nevrotic și scotea nu banalități, ci prăpăstii, chiar tâmpenii netede. Prostul nu e prost destul până nu-i și fudul, e știut. E axiomă axiologică Petrescu, ce mai !
Sedan cu două uși sau Bifordălo-dălo
Articole care v-ar mai putea interesa