înghețul vine, parcă, prea devreme
cernut de șovăinde rugi
și șuierând blesteme
un frig bătrân, orbecăind prin oase
din aburul suflării ridicând năluci
contururi vagi impetuoase
tulburate cruci
cristale roșii sfârtecând din vene
și carnea prefăcând-o în cangrene
înghețul vine, totuși, prea grăbit
și spintecă un rest de asfințit
cu înghețat polen și cu abstracte
încremeniri, firave, inexacte
plămada frigului ne intră-n ființă
ne suntem ger și din obișnuință
ne sărutăm pe țurțuri ca pe pleoape.
eternul frig, iubito, ni-i aproape.
