Confesiune

fecunde pulberi dau risipei jarul

domoala mistuire, vechi prohod

scânteii ce n-a părăsit amnarul,

polenului neprefăcut în rod,

privirii neîmplinite în sărut,

cuvintelor rămase-n călimară

ori firului subțire nețesut.

cel nenăscut e mai întâi povară

 

clepsidra e și ea un fel de plic.

noi am iubit. în rest n-a fost nimic.

 

 

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa