I
nu mai știa dacă pipăie întunericul sau pereții de lemn, umezi
picioarele se umflaseră în apa înghețată
tâmpla sângera când urgia a scuturat corabia
atunci a știut
că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric
II
-apropie-te! i-a strigat
poți sta aici, în genunchi, lângă masa mea, bătrâne scrib
și te vei ospăta cu mine sau vei sângera!
lasă tăblița de lut la zvântat
și spune-mi ce scrii, pe tăblițele tale, atunci când eu nu-ți poruncesc
în semnele acelea pe care doar voi scribii le înțelegeți
ce taine neștiute ori ce înspăimântate povești?
atunci a știut
că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric
III
e fără de pereche meșteșugul tău – i-a șoptit
clepsidrele tale pot măsura timpul dintre apus și răsărit
ori răgazul scurt în care arde un pumn de tămâie
dar poți tu sufla sticla și măsura nisipul
care să măsoare timpul dintre acum și ziua când
vei fi iertat?
a luat-o de mână și au ieșit în fața casei
i-a arătat cerul gol
și jos nisipul
revărsat în deșertul arzător cel fără de sfârșit
atunci a știut
că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric
IV
dolor crucifixionis vocavit eam
portae non aperire
et caelum non sanguinem
tunc sciebat
id solum tenebras ante tenebras