Id solum tenebras ante tenebras

I

nu mai știa dacă pipăie întunericul sau pereții de lemn, umezi

picioarele se umflaseră în apa înghețată

tâmpla sângera când urgia a scuturat corabia

atunci a știut

că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric

 

II

-apropie-te! i-a strigat

poți sta aici, în genunchi, lângă masa mea, bătrâne scrib

și te vei ospăta cu mine sau vei sângera!

lasă tăblița de lut la zvântat

și spune-mi ce scrii, pe tăblițele tale, atunci când eu nu-ți poruncesc

în semnele acelea pe care doar voi scribii le înțelegeți

ce taine neștiute ori ce înspăimântate povești?

 

atunci a știut

că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric

 

III

e fără de pereche meșteșugul tău – i-a șoptit

clepsidrele tale pot măsura timpul dintre apus și răsărit

ori răgazul scurt în care arde un pumn de tămâie

dar poți tu sufla sticla și măsura nisipul

care să măsoare timpul dintre acum și ziua când

vei fi iertat?

a luat-o de mână și au ieșit în fața casei

i-a arătat cerul gol

și jos nisipul

revărsat în deșertul arzător cel fără de sfârșit

atunci a știut

că acela e doar întunericul de dinainte de întuneric

 

IV

dolor crucifixionis vocavit eam

portae non aperire

et caelum non sanguinem

tunc sciebat

id solum tenebras ante tenebras

Cele mai recente

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa