în amurg, dervișii povesteau despre locul acela
în indii, ori poate mai departe
unde cresc ieri arcuite pe trunchiul pietrei
crescute vremelnic din semnul de carte
în amurg, dervișii povesteau despre locul acela
unde niciun mâine nu intră prin poarta îngustă
și ploile stau descărnate pe ziduri
iar ceasul de-apoi nu trece de crustă
femei negre se dau pe o cană de poate
și îngerii iau cu chirie palate
în amurg, dervișii povesteau despre locul acela
dezolant și incert
un alt fel de deșert
mult prea departe. și dădeau legământ
că nimeni, în cele din urmă, nu va fi lăsat pe pământ
iar în zori, înghețați, osteniți de zăbavă
părăsiți de poveste, deșteptați de o rază
cu trupul schilav și mintea bolavă
porneau iar, prin deșert, căutând altă oază
în amurg, dervișii povesteau despre locul acela
„Părăsiți de poveste” …