In absentia

nimeni nu îi simțise plecarea

scrumiera de pe balcon era curată

și cuierul gol

cand undeva se auzea un cantec

nu era nimeni sa intrebe: iti amintesti?

diminețile veneau ca întotdeauna

rostite de pescăruși desenând văzduhului cercuri

și însemnate pe coapse de mușcătura luminii

nu se auzea tusea înfundată

nici geamătul adânc

și nimeni nu își amintea

cine aprinsese lumânarea așezată pe dușumea

 

iarna era o făgăduială neîmplinită

 

 

 

 

Cele mai recente

Memento

Ziduri

Semne de carte

Feriți-vă de Nobel

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa