mi-e șoaptă și tremur
nu mai am nici țigări, nici fluvii
doar ploaie cu despicată frunte
șuvoaie cărunte
incomplete diluvii
nicio punte
iar apele
sunt doar cărăușii
elementelor primare adunate în junte
pregătindu-și oștirea
pentru lupta cu pleoapele
iar apoi dezșoptirea
mi-e șoaptă
încă mi-e șoaptă
spânzurată în turlă
legată cu șnurul albastru
de cei care urlă