mai stai
în oacheșul amurg căzut pieziș
pe cearcăne s-a așezat polen
și clopote de iarbă pe genunchi
văzduhul e un fel de înveliș
obscen
vom număra inelele din trunchi
și vom mai aștepta un ultim tren
apoi putem pleca
n-am să te-ntreb nici încotro
nici pentru câtă vreme
vom recita
din vechile poeme
și vom păși
vechi imnuri bizantine
ca un ecou vor tângui plecarea
te voi urma și când va fi mai greu
ca și acum
m-oi sprijini pe tine