nici trista zidire
nici crunta rostire
nici cel care plânge
nici fierul din sânge
nici rugăciune
cum nici cel care-o spune
nici coloane spre cer
ziduri cad, versuri pier
nu, nici ușa pe care
n-am s-o închid la plecare
îngeri, pe loc repaos!
căci ochiul era os
și osul privire
scobită pe fire
șuierată în goarne
răsucită în carne
nici semnul de șarpe
nici diem, nici carpe
nici icoană, nici fum
nici tămâia ori smirna
uleiul de mir n-a
uns tâmpla pulsând
ostenită de gând
nici căderea adâncă
doar nu încă
nu încă
