File de jurnal – 06.03.23

1.”Îmi iau porția de știri”, îmi spune cineva. „Încerc să mă păstrez la curent”, explică altcineva. „Încă n-am văzut știrile de azi, trebuie să mă informez”, aud din altă parte. Percepția, în mod obișnuit, e aceea că e vorba despre informare, despre o conectare certă și imediată cu realitatea. Nu e. Cu mici, neglijabile excepții, e vorba doar de sevrajul consumatorului.

2.Știrile – continuăm să le numi astfel – sunt produse. Iar noi consumatori. Asta facem: consumăm. Așa cum consumăm, inerțial, o seamă de alte produse. Există o industrie care produce, masiv, și o piață care consumă, la grămadă, nediscriminatoriu.   Consumul de așa numite știri alimentează iluzia unei relative competențe în abordarea cotidianului. Consumatorul, în felul acesta, își auto-certifică acea convingere că e, astfel, nu doar prezent, ci participant la mișcarea osiei lumii.

3.Noul ignorant e cel care nu consumă cota minimă alocată de așa numite știri. Educația clasică devine irelevantă în competiția cu atestata competență în „chestiunile curente”. E irelevant dacă habar nu ai anul Magnei Carta, dar e impardonabil să nu știi care mai e starea din arest a fraților Tate. Ori ce nouă dietă experimentează Madona. Sau ce orificii și-a mai ozonat nu știu ce făptură.

4.Consumatorul de știri, părăsit de luciditate, devine entuziast agent de propagare a nimicului. Nimicul inițial e distribuit, conștiincios, pe rețelele de socializare, rostogolit, amplificat, comentat, „analizat”,până când devine informație esențială. Pentru că „esențialul” a devenit un concept lipsit de sens.

5.Chiar atunci când vine vorba despre chestiuni grave, majore, pseudo-informarea e un demers derizoriu. Sursele sunt fie riguros controlate, canale de scurgere pentru propaganda oficială, fie colportări de ipoteze, teorii și suspiciuni. Ori ficțiuni care oferă explicația convenabilă. Chiar atunci când informația e corectă (rar), neviciată (aproape niciodată), funcția ei e discutabilă. Rostul ei e doar acela de a modela percepții, de a modifica opinii, de a acoperi altceva, poate mai grav, mai important. Pe scurt, cel dornic de a fi informat e într-o neglijabilă măsură astfel, dar e păstrat în bula adecvată, amorsat, motivat să devină (inconștient, involuntar) promotor, propagator al mesajului.

6. În cazul ideal și niciodată concret al unei informări corecte, nimic nu se schimbă. Capacitatea de a infuența ceva din marele mecanism e nulă, iar abilitatea de a ajusta ceva din propria conduită, din propriile planuri ca și inexistentă.

7.Refugiul în cultură e o altă iluzie, câtă vreme persistă confuzia dintre divertisment și cultură. Nu doar persistă, e alimentată sistematic, nu de puține ori de voci bine intenționate. Divertismentul e o alternativă acceptabilă pentru consumul de știri (care a sfârșit prin a deveni tot o formă, ceva mai toxică, de divertisment). Cultura autentică nu, e mai greu permeabilă,  mesajul ideologic trece mai greu, e supus unei evaluări critice, deci nu.

8.Transferul în spațiul digital a avut drept efect o colosală amplificare a zgomotului de fond, care a devenit, de fapt, elementul principal. Orice se trăncănește la televizor e preluat în spațiul digital, amplificat, condimentat cu sonore grohăieli, rostogolit. În același timp, televizorul preia  grohăiala cea mai sonoră din spațiul digital și îi conferă valoarea de știre esențială, de produs. Nu e un cerc vicios. E doar viciu.

9.Pană de curent. În ultima vreme tot mai frecvente. Textul scris până aici s-a salvat. Și dacă nu ar fi fost așa, ce?

10.Developarea sexualității, ne-am imaginat, ar putea deveni o formă de eliberare, una dintre ușile de trecut în calea spre fericire. Conceptul ăsta, „fericirea”, e una dintre cele mai ticăloase născociri – asta e deja altă discuție. Am descoperit, apoi, că aceeași sexualitate a devenit domeniul principal de definiție a promiscuității. Bizar, pe unde trece calea spre fericire.

11.Apropos de sexualitate: încă mai socotesc că sexul e o formă de comunicare. Apoi se lățește întrebarea: dar ce mai avem să ne spunem?

Cele mai rcente

Apoi

Țărmul

O copleșitoare tristețe

Umbre pe zăpadă

Articolul precedent
Articolul următor

Lasă un răspuns

Articole care v-ar mai putea interesa