Lucrurile s-au întâmplat așa precum vă voi spune. Domnul V. era tânăr pe atunci. Acea tinerețe crudă care abia a încetat să fie copilărie. O vârstă când totul încă va să se întâmple și cele de mirare așteaptă să se întâmple.
-Am să îți împlinesc o dorință! i-a spus.
Domnul V. nu știa dacă e înger ori Domnul. Dar știa, chiar știa că orice dorință ar rosti va găsi împlinire.
-Bogăție? l-a întrebat.
-Bogăția mi-o voi face singur! a răspuns V. O viață întreagă avea în față pentru a aduna bogăție.
-Să fie glorie, faimă, atunci?
-Singur îmi voi face faima! a răspuns V. O viață întreagă avea în față pentru a găsi faima.
-Atunci dragoste?
-Sunt tânăr, îmi voi găsi dragostea, dacă mi-o voi dori! a răspuns V. O viață întreagă avea în față.
Îngerul (ori poate Domnul) a surâs.
-Fie! Gândește-te ce vrei să-mi ceri! Revin într-o clipă.
Și a dispărut.
Ani mulți au trecut. Singur, sărac și chinuit de boală, V. l-a văzut intrând în odaia sa prăpădită.
-Am revenit! i-a spus. Unde rămăsesem?
V. a râs. Pentru cea din urmă oară a râs. Apoi s-a stins.
Străinul a deschis fereastra, a udat florile din glastrele de pe pervaz, apoi a plecat.
