I.
e liniște în menajerie
fiarele dorm pietrelor
dorm lanțurilor
noapte desculță, însângerată noapte
bucăți de zeu cădeau
alunecând pe zimții zilei
calea cea dreaptă
dinspre cer
spre pumnal
întunericul era acolo
așteptând noaptea
pilulă albă – o făclie
seringa o torță
cel care și-a plătit nașterea
își cere întunericul
a.
plângi ochiule, plângi, nu privi
fie-ți tulbure lumina
cioburi retina
nu strivi
sub o pleoapă
sărata de apă
cei ce privesc n-au vreme să vadă
ziua e rană și noaptea tămadă
II.
încă îți amintești chipurile
glasurile ți le amintești încă
să-ți amintești
încă îți amintești
ai voie să strigi o dată!
acolo
cu buzele lipite de zid
amintește-ți că te-ai născut deja
și ai voie să strigi
odată o dată!
zidurile tale
ar putea avea ferestre?
la ce ți-ar folosi? dincolo e doar lumea
ferestrele tale
ar putea avea pervaz
la ce ar folosi?
acolo ar fi doar odihna păsării
nu zborul
încă îți amintești că te-ai născut?
încă?
STRIGĂ!
b.
tot ce ți-e frânt să ți se vindece
minte, inimă, pântece
gândul năprasnic
duminica praznic
fularul gros și redingota
carnea din talpă însemnându-ți golgota
III.
alege-ți o umbră
nu-s toate asemeni
alege cu grijă
te-ar putea urma
în somnul fiarei ești prins
și nu e scăpare
acolo nu ai să auzi
pe nimeni strigând
și nimeni nu te va auzi strigând
câte nume poți scrijeli
pe o singură cruce?
c.
fie-ți nefiindul
pumnul îndârjindu-l
apă și cremene
care să-ți semene
tron fără sceptru
sărmane spectru
IV
adună-te într-un bulgăre
strânge-l
apasă-l până devine grăunte
mestecă-l
și apoi scuipă-l
acum știi
ai ajuns
toată această negură
ar fi putut fi a ta
dacă ai fi scuipat
mai devreme
mult mai devreme
