apropie-te de străinul care murmură
de neînțeles rugăciune
ori poate blestem
cu capul plecat și obidit oftat
numără semnele de pe chipul lui
și citește literele desenate de țepii bărbii
fă palmele streașină deasupra creștetului său
picăturile de ploaie i se preling pe frunte
pe obraz
în barbă
amestecându-se cu vorbele străine
și frigul neguros al gării
nu-l atinge
și nu-i întrerupe murmurul
tristețea aceea grea, năpădită de fum, cu cartilagii sonore
e doar a lui
e tot ce e doar al lui
