prea mult mâine-am prefăcut în ieri
boțit, îngrămădit în cuta frunții
văzduh am rupt
și-am construit căderi
ce ample prăbușiri!
iar noapte nunții
am dat-o pe un pachet de țigări
nu m-am urcat în trenuri
dar în gări
am adormit cu capul pe vreo iarnă
și-am împărțit nădejdi cu călătorii
plecați din viața lor
spre un ștreang înalt
chemați de-o nevăzută goarnă
de asfalt
zăpezile le-am scris pe telefon
grăbit, cu-o mână doar
dar în zadar
în nicio gară nu aveam semnal
nici mâini, nici degete, nici primăveri
doar prea mult mâine
prefăcut în ieri
