un întuneric scormonit de vânt
adulmecat de fiara ridicată din nisip
cei fără chip
porniți spre locul sfânt
chemați de șerpuite semne plămădind cuvânt
încremenesc
un urlet spintecă înaltul
un fulger
înc-un urlet
apoi altul
și din văzduh coboară-n trup
și pe pământ
ereticul imam
îngenuncheați recită vechiul lor descânt
strigând apoi: haram! haram!
mormântul e deschis, iar temnicerii
au adormit
păgânul cântec le apasă pleoapa
alunecând din minaretele durerii
tot cerul a căzut
și umple groapa
un alburiu contur, o învolburare
se schimbă-n trup, încet, trecând de temnicer
se înalță și se schimbă iar în cer
iar strigătul se rupe iar din zare
pornit din piepturi de același neam
și blestemând:
Haram! Haram!
